DECIZIE Nr. 145 din 7 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin.
1 lit. e) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 24 februarie 2000
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata
de Societatea Comerciala "Observator" - S.R.L. din Constanta in
Dosarul nr. 2.359/1998 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal lipsesc partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei, considerand ca dispozitiile art. 198 alin. 1
lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor cuprinse in
art. 20, art. 23 alin. (8) si in art. 150 alin. (1) din legea fundamentala. De
asemenea, arata ca textul de lege criticat nu incalca nici dispozitiile art. 14
paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile
si politice si nici prevederile art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Considera ca autorul
exceptiei confunda pozitia sa procesuala de parte responsabila civilmente cu
calitatea de inculpat, ignorand principiile si exigentele diferite existente in
cadrul aceluiasi proces, dar cu privire la solutionarea celor doua actiuni ale
procesului penal, actiunea penala si actiunea civila. Textul de lege criticat
isi are aplicabilitate numai in cadrul actiunii penale, proces care este supus
principiilor prevazute la art. 1, 3 si 4 din Codul de procedura penala,
referitoare la scopul procesului penal si la obligatia organelor judiciare de a
asigura aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu
privire la persoana faptuitorului, precum si la rolul activ al acestora in
desfasurarea procesului. Tocmai pentru exercitarea acestor obligatii Codul de
procedura penala prevede la art. 198 abaterile judiciare si sanctiunea amenzii
judiciare, pe care instanta o poate aplica in cazul refuzului unor parti sau al
oricarei persoane ori institutii de a prezenta inscrisurile solicitate de
instanta, refuz care constituie o abatere judiciara. Considera ca acest text de
lege nu incalca nici dreptul la aparare, invocat de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 1999 Judecatoria Constanta a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198
alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata de Societatea
Comerciala "Observator" - S.R.L. din Constanta, in calitate de parte
responsabila civilmente in Dosarul penal nr. 2.359/1998 al acelei instante.
Dosarul are ca obiect tragerea la raspundere penala a autorului infractiunii de
calomnie savarsite impotriva partii vatamate Liberty Agency Ltd Constanta, al
carui patron este Valentin Duta, prin publicarea, sub pseudonimul Constantin
Maior, a unui articol in ziarul "Observator" - cotidian editat de Societatea
Comerciala "Observator" - S.R.L. (care are calitatea de persoana
responsabila civilmente). In vederea cunoasterii numelui real al inculpatului,
instanta i-a solicitat persoanei responsabile civilmente sa comunice
identitatea autorului articolului, intrucat, in conformitate cu prevederile
art. 70 din Legea presei nr. 3/1974, raspunderea pentru nerespectarea
dispozitiilor art. 69 din lege de catre fiecare organ de presa revine
consiliului de conducere, colegiului de redactie si redactorului-sef al acestuia.
Deoarece partea responsabila civilmente nu a indeplinit cererea instantei,
aceasta i-a pus in vedere, sub sanctiunea amenzii judiciare prevazute la art.
198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, sa transmita informatiile
cerute. Ca raspuns, aceasta a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor legale mentionate.
In motivarea exceptiei se arata ca prevederile art. 198 alin. 1 lit. e) din
Codul de procedura penala incalca dispozitiile cuprinse in art. 20, art. 23
alin. (8) si in art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, precum si pe cele
cuprinse in art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale si in art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice. Se exemplifica
aceasta critica prin referirea la situatia existenta in speta, in care in faza
judecatii relatiile solicitate partii responsabile civilmente privesc datele
necesare pentru dovedirea pretentiilor persoanei vatamate, constituita parte
civila. Se considera ca prin acest text de lege criticat au fost incalcate si
prevederile art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, conform carora nimeni nu poate fi silit sa
marturiseasca impotriva propriei persoane ori sa isi recunoasca vreo vinovatie
in materie penala.
De asemenea, se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului
care, in legatura cu prezumtia de nevinovatie, considera ca sarcina probei
revine acuzarii. Autorul exceptiei considera ca au fost incalcate prin
dispozitiile legale criticate si prevederile art. 6 alin. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat
obliga partea responsabila civilmente sa prezinte probele pe care partea
adversa avea obligatia legala, sub sanctiunea nulitatii, de a le prezenta o
data cu sesizarea instantei prin plangere prealabila.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta arata ca amenda judiciara
este o sanctiune cu caracter procesual, care se aplica pentru abaterile
judiciare enumerate la art. 198 din Codul de procedura penala. Se face referire
la prevederile art. 4 din acelasi cod, conform carora: "Organele de
urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in
desfasurarea procesului penal" si la prevederile art. 3 din Codul de
procedura penala, potrivit carora "in desfasurarea procesului penal
trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile
cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului". Or, nerespectarea
dispozitiilor instantei de catre cei care au obligatia de a le aduce la
indeplinire impiedica aflarea adevarului, astfel incat instanta poate recurge,
in virtutea rolului sau activ, la mijloacele de constrangere prevazute de lege
pentru a impiedica tergiversarea cauzei si aflarea adevarului cu privire la
faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana faptuitorului.
Aceasta neindeplinire a obligatiei prevazute la art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul
de procedura penala constituie o abatere judiciara care poate fi sanctionata cu
amenda judiciara, in limitele stabilite de lege. Instanta apreciaza ca
aplicarea amenzii judiciare nu contravine principiilor fundamentale ale
procesului penal, printre care se afla principiul legalitatii, principiul
aflarii adevarului, prezumtia de nevinovatie, garantarea dreptului la aparare,
invocate de insusi autorul exceptiei, si nici nu este lezat dreptul oricarei
persoane la un proces echitabil. De asemenea, instanta apreciaza ca textul de
lege criticat nu incalca dispozitiile art. 20 si ale art. 150 alin. (1) din
Constitutie si nici alte dispozitii constitutionale.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a formula si transmite punctele
lor de vedere.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala
este neintemeiata. Se arata ca, potrivit art. 1 din Codul de procedura penala,
procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor
care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o
infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. In continuare se mai invoca si
dispozitiile art. 3 din acelasi cod, care instituie principiul aflarii
adevarului in procesul penal, precum si dispozitiile art. 4 care consacra rolul
activ al instantei. In aceste conditii, atunci cand o persoana savarseste o
infractiune organele judiciare sunt obligate sa afle adevarul si sa aiba un rol
activ, lamurind cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, potrivit art. 62
din Codul de procedura penala. Pentru obtinerea acestor probe, in virtutea
rolului lor activ, organele judiciare au la indemana o serie de instrumente
procesuale, inclusiv obligarea oricarei persoane de a prezenta obiectele sau
inscrisurile care pot servi ca mijloace de proba in procesul penal, potrivit
art. 97 din Codul de procedura penala.
Pentru a se asigura indeplinirea acestei obligatii legea a prevazut
sanctiunea amenzii judiciare, care poate fi aplicata in caz de nerespectare, in
temeiul art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala. Tot in opinia
Guvernului se considera ca este necesar sa se faca o distinctie intre actiunea
penala si actiunea civila in procesul penal. Conform art. 9 din Codul de
procedura penala, actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a
persoanelor care au savarsit infractiuni, iar conform art. 14 alin. 1 din
acelasi cod, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a
inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente. Organele judiciare,
considera Guvernul, pot impune partii responsabile civilmente prezentarea unor
obiecte sau inscrisuri care pot servi ca mijloace de proba, nu pentru
stabilirea culpei civile a inculpatului ori pentru determinarea cuantumului
despagubirilor, ci pentru a afla adevarul, in scopul tragerii la raspundere
penala a persoanei care a savarsit o infractiune, ca o reactie de aparare
sociala, a carei necesitate nu poate fi pusa la indoiala. De aceea, actiunea
civila isi pastreaza particularitatile sale, partea responsabila civilmente
avand o pozitie similara pozitiei procesuale a inculpatului numai in actiunea
civila, nu insa si in actiunea penala, in care numai inculpatul va fi
condamnat, in cazul in care va fi gasit vinovat de savarsirea unei infractiuni.
In aceste conditii prezumtia de nevinovatie are efecte numai in privinta
inculpatului, fiind lipsita de efecte, daca este invocata in propria aparare de
persoana responsabila civilmente. La aceeasi concluzie se ajunge si in ipoteza
in care persoana vatamata opteaza pentru exercitarea separata a actiunii civile
dupa terminarea procesului penal, in temeiul art. 19 din Codul de procedura
penala. In cadrul procesului penal organele judiciare pot impune prezentarea
unor obiecte sau inscrisuri persoanei care, ulterior, in cadrul procesului
civil va raspunde solidar cu persoana condamnata si care ar fi putut fi parte
responsabila civilmente in procesul penal. Guvernul apreciaza ca prezumtia de
nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) din Constitutie, precum si la art.
14 paragraful 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice poate fi invocata numai de inculpat, nu si de persoana responsabila
civilmente, in propria aparare. De asemenea, Guvernul arata ca, in ceea ce
priveste cerinta unui proces echitabil, inscrisa in art. 6 alin. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
textul de lege criticat nu contravine prevederilor tratatului si conventiilor
internationale in materie. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
statuat ca "imperativele notiunii de proces echitabil nu sunt in mod
necesar aceleasi in litigiile civile si in cauzele penale, in acestea din urma
statele parti la conventie avand o mai mare libertate de reglementare".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
"Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza
cu amenda judiciara de la 20.000 lei la 100.000 lei: [...] e) neindeplinirea de
catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de
urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor
cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre
conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a
acestei obligatii." Textul se refera la unul dintre cazurile care constituie
abateri judiciare, pentru care organele judiciare penale pot aplica sanctiunea
amenzii judiciare.
In motivarea exceptiei s-a sustinut ca aceste dispozitii contravin
prevederilor cuprinse in art. 20, art. 23 alin. (8) si in art. 150 alin. (1)
din legea fundamentala, precum si prevederilor art. 14 paragraful 3 lit. g) din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 6
alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege mentionat,
Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din
Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din
Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, conform carora "Pana
la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
considerata nevinovata". Indeplinirea de catre orice persoana a obligatiei
de prezentare a obiectelor si inscrisurilor cerute de organul de urmarire
penala sau de instanta de judecata constituie o obligatie, stabilita de
legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevazut la art. 1 din
Codul de procedura penala, si anume: "... constatarea la timp si in mod
complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a
savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala".
Curtea constata ca nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei
referitoare la incalcarea prezumtiei de nevinovatie, pentru ca textul
constitutional se refera la invinuit sau inculpat si nu la persoana
responsabila civilmente. Totodata prezentarea de catre partea responsabila
civilmente a unor inscrisuri pe baza carora s-ar putea stabili de catre
instanta identitatea reala a inculpatului nu constituie o incalcare a
dispozitiilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie, intrucat
datele solicitate nu sunt de natura sa dovedeasca vinovatia inculpatului. In
conformitate cu dispozitiile art. 3 din Codul de procedura penala, instanta de
judecata este obligata sa asigure in desfasurarea procesului penal aflarea
adevarului atat cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, cat si cu
privire la persoana faptuitorului. Aflarea adevarului (art. 3) si rolul activ
al instantei, prevazut in art. 4 din Codul de procedura penala, constituie
principii de baza ale procesului penal, in temeiul carora poate fi indeplinit
scopul procesului penal prevazut la art. 1 alin. 2 din acelasi cod, si anume de
a contribui la "apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a
drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si
la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor".
Curtea constata, pe de alta parte, ca prezumtia de nevinovatie se refera la
situatia procesuala a inculpatului, persoana trasa la raspundere prin actiunea
penala, si nu la persoanele trase la raspundere prin actiunea civila, respectiv
la situatia procesuala a partii responsabile civilmente, care raspunde civil
alaturi de inculpat in cazul in care instanta retine vinovatia acestuia. Or,
exigentele si principiile procesului penal nu sunt aceleasi in cauzele penale
si in litigiile civile, prezumtia de nevinovatie referindu-se, indeosebi, la
situatia inculpatului in actiunea penala. Chiar daca pe plan procesual, in
actiunea civila, situatia partii responsabile civilmente este similara cu
situatia procesuala a inculpatului, prezumtia de nevinovatie este lipsita de
efecte, daca este invocata in apararea proprie de persoana responsabila
civilmente.
Critica de neconstitutionalitate este neintemeiata si cu privire la
incalcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 14 paragraful 3
lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice,
referitoare la interzicerea obligarii persoanei acuzate de comiterea unei
infractiuni de a marturisi impotriva ei insesi sau de a se recunoaste vinovata.
Prin obligarea unei persoane de a pune la dispozitie organelor judiciare unele
obiecte sau inscrisuri solicitate de acestea, dispozitiile art. 198 alin. 1
lit. e) din Codul de procedura penala nu contravin nici acestor prevederi,
deoarece textul din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice se refera la "persoana acuzata de comiterea unei
infractiuni", calitate procesuala pe care o are numai invinuitul sau
inculpatul, nu si persoana responsabila civilmente.
Curtea constata, de asemenea, ca dispozitiile art. 198 alin. 1 lit. e) din
Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 6 alin. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece acestea se refera la dreptul oricarei persoane la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, prevederi care nu au
nici o incidenta in cauza in raport cu continutul textului de lege criticat,
care se refera la abateri si amenzi judiciare.
Lipsita de semnificatie este si invocarea prevederilor art. 150 alin. (1)
din Constitutie, care se refera la conflictul temporal de legi, stabilind ca
"Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in
care ele nu contravin prezentei Constitutii", deoarece, pe de o parte,
art. 198 din Codul de procedura penala a fost modificat si completat de
autoritatea legiuitoare ulterior intrarii in vigoare a noii Constitutii, prin
Legea nr. 45/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
147 din 1 iulie 1993, precum si prin Legea nr. 141/1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, si deci nu se
poate sustine ca nu mai este in vigoare, pentru ca ar contraveni prevederilor
Constitutiei, iar pe de alta parte, prin continutul sau, textul de lege
criticat [art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala] nu contravine
dispozitiilor legii fundamentale, invocate de autorul exceptiei.
Curtea mai considera ca nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 20 din
Constitutie referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor
constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte, pentru ca, asa cum s-a aratat mai sus, prin
dispozitiile legale care au facut obiectul controlului de constitutionalitate
aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate
(art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale), acestea nu au incidenta in cauza.
Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele,
exceptia urmeaza a fi respinsa pentru considerentele expuse.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1
lit. e) din Codul de procedura penala, ridicata de Societatea Comerciala
"Observator" - S.R.L. din Constanta in Dosarul nr. 2.359/1998 al
Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Marioara Prodan