DECIZIE Nr.
1448 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din
Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic
din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 61 din 25 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din
Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic
din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Obada Trans" - S.R.L. din Oteşani în
Dosarul nr. 23.066/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II pct. 2,
11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale
nr. 269/2010, şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
celorlalte dispoziţii de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 23.066/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor „art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, astfel cum a fost modificat prin pct. 8 al articolului unic din
cadrul Legii nr. 303/2008". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
Comercială „Obada Trans" - S.R.L, din Oteşani într-o cauză comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin prevederile de lege
criticate se instituie o modalitate sui-generis de trecere a unor categorii de
bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al comunelor,
oraşelor, municipiilor şi „sectoarelor municipiului Bucureşti",
încălcându-se astfel dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţie şi
prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic
al acesteia.
Mai susţine autorul excepţiei că dispoziţiile art. II
pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art.
120 alin. (1) din Constituţie, deoarece „consiliul local al unităţii
administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îşi însuşească, prin
hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinţei
primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a
Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol".
Textele de lege criticate
contravin şi principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constituţie,
deoarece, cu toate că, prin art. II pct. 1 din legea examinată, sălile şi
grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al
statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, iar prin
pct. 9 al aceluiaşi articol se interzice autorităţilor administraţiei publice
locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din
domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi, totuşi la pct.
11 se dispune că autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia
procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a
respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investiţiile
contractantului, se arată că pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008
naţionalizează bunurile mobile ale chiriaşilor prin trecerea lor din proprietatea
privată a statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.
Referitor la modalitatea de
adoptare a legilor organice, arată că Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu
încălcarea prevederilor constituţionale, deoarece art. II a fost introdus şi
adoptat de Camera Deputaţilor, după ce legea a fost dezbătută şi adoptată de
Senat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că
dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale, deoarece
trecerea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic aflate în domeniul
privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi
Exploatare a Filmelor „România-Film" împreună cu terenurile şi bunurile
mobile aferente în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale,
locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale
respective este în acord cu interesul public referitor la cultură, în
conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Constituţie, statul având
obligaţia de a asigura păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii
naţionale, stimularea artelor, promovarea valorilor culturale şi artistice ale
României în lume.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile „art. II pct. 1,
2, 5, 9, 11 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum
a fost modificat prin pct. 8 al articolului unic din cadrul Legii nr. 303/2008".
Curtea observă că, în realitate, este vorba despre
dispoziţiile art. II pct. 1,
2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006.
Aceste texte au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea
Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008. La rândul lor, dispoziţiile
art. II pct. 1 din această ordonanţă de urgenţă au fost modificate şi
completate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru
modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.
Textele de lege criticate au, în prezent, următorul
conţinut:
„Art. II- - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi
grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de
Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi
bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al
sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale
respective.
2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi
grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a
unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.
[...]
5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol
încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi
reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi
Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către
consiliile locale respective prin hotărâre.
[...]
9. Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice
autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în
baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor
autorităţi administrativ-teritoriale.
11. In cazul sălilor
şi grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul
unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării
de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia
procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor
Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare,
dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate
toate clauzele contractuale.
12. In termen de
maximum 30 de zile de la preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol
cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere
pot să notifice intenţia de cumpărare consiliului local al autorităţii
administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în
vigoare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul
supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării sale şi a legilor,
ale art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de
proprietate privată, ale art. 76 alin. (1) care prevede că „Legile organice
[...] se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere", ale
art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi ale art. 136
privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,
11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
39/2005 privind cinematografia s-a pronunţat prin Decizia nr. 269 din 16 martie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23
aprilie 2010. Cu acel prilej, Curtea a constatat, pe de o parte, că
dispoziţiile art. II pct. 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost
modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi
pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi dispoziţiile art. II pct. 2, în
măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice
sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al
grădinilor de spectacol cinematografic, sunt neconstituţionale. Pe de altă
parte, prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege.
Având în vedere dispoziţiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face
obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o
decizie anterioară a Curţii Constituţionale", şi ţinând cont de faptul
că decizia de constatare a neconstituţionalităţii a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, la data de 23 aprilie 2010 (dată de la care îşi produce efectele),
deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Incheierea din 22 ianuarie
2010, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 a devenit inadmisibilă şi urmează a
fi respinsă ca atare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006,
prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor
art. 44 alin. (1), (2) şi (3), art. 120 alin. (1) şi nici celor ale art. 136
din Constituţie, deoarece
reglementează modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială
preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile
prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat şi interzic totodată
autorităţilor administraţiei publice locale trecerea respectivelor bunuri
imobile din domeniul public în domeniul lor privat, ceea ce nu poate reprezenta
o încălcare a principiului protecţiei proprietăţii private, a principiului
autonomiei locale sau a principiului inalienabilităţii proprietăţii publice.
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de
natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la
dispoziţiile art. II pct. 1, 5
şi 9 din Legea nr. 328/2006, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006
pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia,
astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr.
303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Obada Trans" - S.R.L, din Oteşani în
Dosarul nr. 23.066/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
2. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost
modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi
pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean