DECIZIE   Nr. 144 din 21 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 si art. 86 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 204 din 17 martie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marilena Mincă                      - procuror

Florentina Geangu                 - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 şi art. 861 din Codul penal, excepţie invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaş.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Incheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.064/275/2006, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 şi art. 861 din Codul penal, excepţie ridicată de Levente Milic într-o cauză penală având ca obiect infracţiuni privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece „accesul la măsurile de suspendare a executării pedepsei este blocat şi nu permite judecătorului să facă o corectă individualizare a pedepsei ce urmează a fi aplicată funcţie de fapta respectivă, iar nu de antecedentele penale ale făptuitorului".

Judecătoria Mediaş nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei reprezintă doar o vocaţie, nu un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării pedepsei ţinând cont de conduita inculpatului în general, dar având în vedere şi interesul general ocrotit, care primează faţă de interesul particular, comiterea unei noi infracţiuni care atrage starea de recidivă.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind garantarea dreptului la apărare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 81 şi art. 861 din Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

- art. 81: „Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c)  se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

(2) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).

(3)-(4) Abrogate.

(5)   Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

(6)  Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.";

- art. 861: „(1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

(2)  Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).

(3) Abrogat.

(4)  Dispoziţiile art. 81 alin. (5) şi (6) se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere."

Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 privind „Dreptul la apărare".

Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 81 şi art. 861 din Codul penal, care stabilesc condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate şi a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nu îngrădesc, sub niciun aspect, exerciţiul dreptului la apărare. Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile, dar şi sfera de incidenţă a măsurii.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocaţie, iar nu un drept de a beneficia de această măsură.

Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunţată ca urmare a finalizării procesului penal, în cadrul căruia inculpatul are posibilitatea de a-şi face toate apărările, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune şi de a administra probe, nu poate fi primită susţinerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la apărare.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 şi art. 861 din Codul penal, excepţie invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu