DECIZIE   Nr. 144 din 14 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 523 din 24 octombrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, exceptie ridicata din oficiu in Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 iunie 2000 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 6 iulie 2000 si apoi la data de 14 iulie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 8.053/C/1999, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992, republicata, exceptie ridicata din oficiu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece au caracter sanctionator fata de cumparatorul locuintei, desi in contractul de vanzare-cumparare partile au o pozitie de egalitate. Prin urmare, societatea comerciala vanzatoare este privilegiata cata vreme "a primit pretul si a beneficiat de sporirea valorii acestuia, iar la desfiintarea contractului ea nu poate fi obligata sa restituie cumparatorilor acest spor de valoare, determinat si prin devalorizarea monedei nationale datorita procesului inflationist". In aceste conditii cumparatorului nu i se poate imputa ignorarea cauzei de nulitate a contractului, respectiv faptul ca locuinta in cauza nu putea fi vanduta.
    Instanta de judecata considera ca prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie, intrucat "societatea comerciala vanzatoare nu poate fi obligata sa restituie pretul actualizat, cu toate ca a reinvestit aceste sume si acestea i-au adus profit, timp in care cumparatorii ar fi putut obtine acelasi profit daca ar fi investit aceste sume intr-o activitate de profit".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992, republicata, este intemeiata. In motivarea acestei opinii sunt insusite argumentele autorului exceptiei, considerandu-se totodata ca "Textul invocat este neconstitutional si pentru faptul ca instituie o prezumtie de vinovatie a cumparatorului, pe care il considera intotdeauna raspunzator de situatiile care determina nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare". Potrivit opiniei Guvernului, Curtea Constitutionala a examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 85/1992 numai prin raportare la prevederile art. 15 si 41, iar nu si la cele ale art. 16 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala, pe baza datelor ce rezulta din incheierea de sesizare, constata ca a fost legal sesizata si este competenta, conform dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata cu privire la un text de lege pe care s-a intemeiat decizia instantei de apel, iar instantei de recurs i s-a cerut sa dea o alta interpretare textului de lege respectiv. Examinand actele dosarelor instantelor de judecata, Curtea Constitutionala constata insa ca dispozitiile legale criticate nu sunt aplicabile in cauza si ca ele au fost gresit invocate prin actiunea introductiva ca si in considerentele hotararilor pronuntate.
    Critica de neconstitutionalitate are ca obiect prevederile art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.
    Art. 19 din Legea nr. 85/1992, republicata, prevede: "Contractele de vanzare-cumparare incheiate cu incalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absoluta.
    Nulitatea poate fi invocata de orice persoana si pe orice cale.
    Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri si sesizarea instantelor judecatoresti pentru constatarea nulitatii si restabilirea situatiei anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferenta perioadei de la contractare si pana la restituire. Sumele restituite nu sunt purtatoare de dobanzi si nici nu se actualizeaza."
    Analizand motivarea exceptiei ridicate din oficiu de Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila, Curtea Constitutionala constata ca sunt criticate numai prevederile din teza finala a alin. 3 al art. 19 din lege, referitoare la neacordarea dobanzilor si neactualizarea pretului restituit in situatia constatarii nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare de catre instantele judecatoresti, dispunandu-se restabilirea situatiei anterioare.
    In urma examinarii actelor din dosarele instantelor de judecata Curtea retine ca imobilul care a constituit obiectul contractului de vanzare-cumparare anulat de prima instanta a fost preluat de stat in executarea pedepsei complementare a confiscarii averii, aplicata fostului proprietar prin Hotararea penala nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului Bucuresti. Aceasta hotarare penala a fost in intregime desfiintata, inclusiv dispozitia referitoare la pedeapsa complementara a confiscarii averii, prin Decizia nr. 17 din 8 mai 1995 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala. Totodata, se mai retine ca Societatea Comerciala "OJCVLTIM" - S.A. din Timisoara a vandut imobilul prin contractul de vanzare-cumparare nr. 451/R din 22 ianuarie 1997.
    Din situatia de fapt astfel retinuta rezulta ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare nu erau incidente in speta nici dispozitiile Decretului-lege nr. 61/1990 si nici cele ale Legii nr. 85/1992, intrucat aceste dispozitii se refera la "vanzarea de locuinte si spatii cu alte destinatii construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat" si, evident, aflate inca in proprietatea acestora. Pe de alta parte, imobilul din litigiu a revenit de drept in proprietatea mostenitorilor fostului proprietar anterior datei vanzarii sale.
    Curtea mai retine ca, datorita acelorasi considerente de fapt, in speta nu erau aplicabile nici dispozitiile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Intr-adevar, la data intrarii in vigoare a acestei legi imobilul din litigiu nu se mai afla in proprietatea statului si, in consecinta, gresit s-a mentionat in contractul de vanzare-cumparare ca acesta se incheie in cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 112/1995.
    Asa fiind, Curtea constata ca, intrucat vanzarea imobilului nu s-a realizat in temeiul dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii nr. 85/1992 sau ale Legii nr. 112/1995, nici constatarea nulitatii ori anularea contractului de vanzare-cumparare, cu consecintele ce decurg din aceasta, nu se poate intemeia pe dispozitiile acestor acte normative. In situatia in care vanzatorul a dispus prin actul de instrainare de un bun ce apartinea altuia, problemele referitoare la validitatea contractului de vanzare-cumparare, desfiintarea acestuia si acordarea reparatiilor cuvenite partilor urmeaza sa fie rezolvate pe baza dispozitiilor din dreptul comun.
    Curtea Constitutionala, retinand ca de dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale nu depinde rezolvarea cauzei in care s-a ridicat exceptia, constata ca devin incidente dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor de judecata privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei", iar neindeplinirea conditiilor prevazute in alin. (1) al art. 23 determina consecinta ca, potrivit dispozitiilor alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, exceptie ridicata din oficiu in Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta