DECIZIE   Nr. 144 din  7 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 2 din  5 ianuarie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Nicolae Mailat in Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, procurorul pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, prin care se instituie asistenta juridica obligatorie in timpul judecatii si in alte cazuri decat cele cuprinse in alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penala. Procurorul considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 24 din Constitutie privind dreptul la aparare, textul referindu-se si la alte cazuri in care legiuitorul a considerat necesara asistenta juridica obligatorie. Se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 17/1999 prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate avand acelasi obiect, considerandu-se ca textul de lege criticat este conform Constitutiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 mai 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Nicolae Mailat in Dosarul nr. 1.790/1999 aflat pe rolul acelei instante.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia nu indica nici un text din Constitutie caruia i-ar contraveni art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, insa considera ca asistenta juridica obligatorie trebuie asigurata in toate fazele procesului, inclusiv la urmarirea penala. Totodata solicita emiterea unei decizii interpretative a Curtii Constitutionale, in sensul de a se pronunta daca prin expresia "in cursul judecatii" se intelege a fi inclusa si faza de urmarire penala.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta o considera neintemeiata, apreciind ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 24 din Constitutie, care garanteaza dreptul la aparare, legiuitorul intelegand sa limiteze cazurile in care asistenta juridica este obligatorie tocmai pentru ca statul este cel care suporta cheltuielile legate de aceasta, atunci cand se acorda din oficiu. Nu exista insa nici un impediment pentru inculpat de a apela la serviciile unui avocat ales, iar organele de urmarire penala sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este neintemeiata, dispozitiile legale criticate fiind conforme prevederilor art. 24 din Constitutie. Se mai arata ca dreptul la aparare este reflectat in alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penala, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale sau al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. Se instituie un drept al persoanei, de care aceasta dispune, iar nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica. Art. 24 alin. (2) din Constitutie, precum si art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala se refera la avocatul ales. Exista insa si situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau a inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social care functioneaza atat in interesul invinuitului sau al inculpatului, cat si al bunei desfasurari a procesului penal. Aceste situatii sunt prevazute la art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala atat pentru faza de urmarire penala, cat si pentru faza de judecata, precum si la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecata. Regula este deci ca asistenta juridica este facultativa, iar cazurile in care este obligatorie sunt expres prevazute de lege. Legiuitorul apreciaza care sunt aceste exceptii, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca procedura de judecata este stabilita de lege. Guvernul apreciaza ca aceasta limitare nu incalca dreptul la aparare al invinuitului, care beneficiaza de numeroase garantii procesuale in timpul urmaririi penale sau al judecatii, indiferent daca asistenta juridica este facultativa sau obligatorie. In concluzie se arata ca dreptul la aparare include dreptul la asistenta juridica, dar nu presupune in mod automat dreptul la asistenta juridica obligatorie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, care are urmatorul cuprins: "In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea."
    Autorul exceptiei, desi nu arata explicit, considera ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Aceasta critica este neintemeiata, deoarece prevederile constitutionale privitoare la dreptul la aparare, cuprinse in art. 24 din legea fundamentala, isi gasesc expresia in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, care are urmatoarea redactare: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept." Acest drept la aparare al invinuitului sau al inculpatului poate fi sau nu exercitat, asistenta avand un caracter facultativ.
    Asistenta juridica obligatorie este o exceptie instituita de legiuitor pentru cauzele in care invinuitul sau inculpatul se afla in anumite situatii speciale prevazute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penala, si anume este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, ori cand este arestat, chiar in alta cauza.
    In alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala, text care face obiectul controlului de constitutionalitate, sunt prevazute si alte cazuri de asistenta juridica obligatorie, in cursul judecatii, si anume cand inculpatul este judecat pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. Stabilirea acestor exceptii este de competenta exclusiva a legiuitorului.
    Dreptul la asistenta juridica nu presupune insa, in mod automat, dreptul la asistenta juridica obligatorie. In cadrul asistentei juridice obligatorii legiuitorul are optiunea de a stabili faza procesului in care aceasta aparare, considerata institutie de interes social, asigura atat interesul invinuitului sau al inculpatului, cat si buna desfasurare a procesului penal.
    Nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei referitoare la incalcarea dreptului la aparare prin asigurarea asistentei juridice obligatorii numai in timpul judecatii procesului, nu si in faza de urmarire penala, pentru ca exista numeroase garantii procesuale de care beneficiaza invinuitul in faza urmaririi penale, indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al asistentei juridice. De asemenea, in cazul in care asistenta juridica nu este obligatorie, nimic nu il impiedica pe invinuit sau pe inculpat sa recurga la serviciile unui avocat ales.
    Interpretand si aplicand dispozitiile constitutionale privind dreptul la aparare, in concordanta cu prevederile art. 6 pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Orice acuzat are, in special, dreptul: [...] c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer", Curtea constata ca aceste dispozitii nu au fost incalcate prin textul de lege criticat (alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala).
    Cererea autorului exceptiei, adresata Curtii Constitutionale, de a emite o decizie interpretativa prin care sa se statueze daca prin expresia "in cursul judecatii" se intelege si faza de urmarire penala nu poate fi primita, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    Art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala a mai fost supus controlului de constitutionalitate al Curtii, exceptia de neconstitutionalitate fiind respinsa prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. In considerentele acelei decizii Curtea considera ca reglementarea diferita a dreptului la asistenta juridica obligatorie este o problema de legiferare, care este de competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare. Aceste considerente isi mentin actualitatea si in cauza de fata, neexistand elemente noi care sa impuna schimbarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Nicolae Mailat in Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 1999.

              PRESEDINTE,
       prof. univ. dr. Ioan Muraru

                            Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan