DECIZIE Nr.
1426 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 8 decembrie 2009
Tudorel Toader -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ovidiu Răchită în Dosarul nr. 5.262/108/2008 al Judecătoriei Arad -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.262/108/2008, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 182 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Răchită cu
ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii
prevăzute şi pedepsite de art. 182 alin. 2 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 182 din Codul penal
încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât,
spre deosebire de reglementările cuprinse în art. 180 şi 181 din Codul penal,
nu prevăd înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părţilor.
Judecătoria Arad - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
invocate de autor. Mai mult, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată în scopul vădit al tergiversării soluţionării cauzei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 182 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu
încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 182 din Codul penal, modificate prin Legea nr.
169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură
penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, având următorul cuprins: „Fapta prin
care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta a produs vreuna din următoarele
consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o
infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutirea, avortul, ori punerea în
primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii
consecinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
12 ani.
Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se
pedepseşte."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de
lege criticat, în sensul de a prevedea înlăturarea răspunderii penale prin
împăcarea părţilor. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ovidiu Răchită în Dosarul nr. 5.262/108/2008 al Judecătoriei Arad -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent
Oana Cristina Puică