Decizia Nr.142 din 12.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 15 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A., cu sediul în Braşov, în Dosarul nr. 4.284/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.276D/2014.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, consilierul juridic Dragoş Călin, cu delegaţie depusă la dosar, iar pentru Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F. (succesoare a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M.) se prezintă consilierul juridic Oana Săvoiu.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A. din Braşov a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, referitoare la procedura judiciară de contestare a actelor administrative individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de această instituţie referitoare la entităţile reglementate sau supravegheate. Acesta reiterează criticile de neconstituţionalitate deja prezentate în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar şi susţine că, prin reglementarea legală criticată, se instituie un tratament juridic diferenţiat în ceea ce priveşte procedura de contestare a actelor emise de C.N.V.M. în temeiul art. 7 alin. (6) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi celelalte acte emise de către această autoritate. În acest sens, arată că hotărârea pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva actelor individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările oficiale, nu este supusă niciunei căi de atac, ceea ce aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un recurs efectiv.5. Reprezentantul Autorităţii de Supraveghere Financiară, consilierul juridic Oana Săvoiu, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată, în esenţă, că soluţia adoptată de legiuitor este justificată, având în vedere specificul materiei reglementate, şi anume piaţa de capital. În susţinerea constituţionalităţii prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 213 din 9 mai 2013 şi depune concluzii scrise la dosar.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că reglementarea legală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:7. Prin Încheierea din 6 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.284/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A., cu sediul în Braşov, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte individuale (decizii) emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, în materia actelor de interpretare oficială emise de C.N.V.M./A.S.F., ceea ce echivalează cu imposibilitatea examinării cauzei de către instanţa de control judiciar, la un grad superior de jurisdicţie, sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei, golind de conţinut art. 129 din Constituţie, dreptul de acces liber la justiţie devenind, astfel, un drept teoretic şi iluzoriu. Apreciază că această soluţie legislativă nu îşi găseşte justificare şi prin raportare la faptul că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o contestaţie împotriva unei reglementări emise de C.N.V.M./A.S.F. poate să fie atacată cu o cale de atac, pe când hotărârea judecătorească pronunţată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui act de interpretare oficială a propriilor reglementări, în temeiul art. 7 alin. (6) din Statut, este definitivă.9. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că se instituie un tratament juridic diferenţiat între procedura de contestare a actelor emise de C.N.V.M./A.S.F., în temeiul art. 7 alin. (6) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, şi celelalte acte administrative emise de C.N.V.M./A.S.F., diferenţa de tratament nefiind justificată în mod obiectiv şi raţional. Astfel, arată că, deşi actele C.N.V.M./A.S.F. sunt emise în virtutea funcţiei de reglementare a acestei autorităţi, Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare instituie proceduri diferite de contestare a hotărârilor pronunţate de prima instanţă.10. În fine, apreciază că procedura de contestare instituită prin art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare contravine şi dispoziţiilor art. 115 alin. (6) raportate la art. 21 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât operează o restrângere nejustificată a accesului liber la justiţie, fiind afectat, astfel, dreptul la un recurs efectiv.11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici nu încalcă principiile fundamentale ce vizează înfăptuirea justiţiei. În susţinerea acestei opinii, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013.12. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care, în forma criticată de autoarea excepţiei, prevedeau că „C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) şi (2). În caz de litigiu actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6) pot fi atacate cu recurs în faţa Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească executarea actelor C.N.V.M. nu se suspendă.“Aceste prevederi au fost modificate prin art. 43 din titlul IV intitulat „Modificarea şi completarea unor legi speciale“ al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel încât, la data sesizării Curţii Constituţionale, acestea prevăd că „C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) şi (2). În caz de litigiu, actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6) pot fi atacate cu contestaţie la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea pronunţată este definitivă. Până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, executarea actelor C.N.V.M. nu se suspendă.“16. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, art. 129 privind Folosirea căilor de atac, precum şi celor ale art. 115 alin. (6) prin care sunt stabilite limitele de reglementare în domeniul ordonanţelor de urgenţă.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că un prim aspect care trebuie menţionat este acela că, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, „(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).“ De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată, „A.S.F. se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile şi altele asemenea, precum şi în toate litigiile în care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sunt parte.“18. Curtea constată că A.S.F./C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, care elaborează şi aplică politica pieţei de capital şi are ca obiective fundamentale stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în pieţele de instrumente financiare şi în investiţiile în instrumente financiare, asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase, promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor de instrumente financiare, prevenirea fraudei, a manipulării pieţei şi asigurarea integrităţii pieţelor de instrumente financiare, stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pieţele de instrumente financiare, adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele de instrumente financiare, precum şi prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau a intereselor acestora.19. În vederea îndeplinirii acestor obiective, A.S.F./C.N.V.M. îşi exercită prerogativele legale prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale şi dispunerea de măsuri. Referitor la normele adoptate de A.S.F./C.N.V.M., aşa cum este prevăzut prin art. 7 alin. (3) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, acestea constau în regulamente şi instrucţiuni, care stabilesc norme şi reguli cu privire la aplicarea legilor specifice pieţei de capital, a pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, organismelor de plasament colectiv, precum şi instituţiilor şi operaţiunilor specifice acestora. În ceea ce priveşte actele individuale emise de către A.S.F./C.N.V.M., potrivit art. 7 alin. (4) din acelaşi statut, acestea sunt deciziile (inclusiv cele referitoare la interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piaţa de capital şi pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate), ordonanţele, atestatele şi avizele. Aşa cum rezultă din art. 7 alin. (5) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, „Actele individuale ale C.N.V.M. sunt înscrisuri oficiale şi beneficiază de forţa probantă a înscrisurilor autentice, conţinutul lor putând fi contrazis numai prin procedura înscrierii în fals“.20. Curtea subliniază faptul că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Întrucât A.S.F./C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, iar potrivit art. 7 alin. (1) din acelaşi statut, A.S.F./C.N.V.M. îşi îndeplineşte obiectivele sale prin adoptarea de norme şi emiterea de acte individuale, rezultă că actele emise de această instituţie sunt acte de autoritate, care intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004 şi, prin urmare, întreaga procedură prevăzută de acest act normativ le este aplicabilă.21. Curtea reţine că o prerogativă importantă a A.S.F./C.N.V.M., consacrată prin art. 7 alin. (6) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, este aceea de interpretare oficială, la cerere sau din oficiu, a tuturor reglementărilor emise de această autoritate, aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate. Actele individuale (deciziile) care vor cuprinde interpretarea oficială a reglementărilor proprii se publică în Buletinul A.S.F./C.N.V.M., care reprezintă publicaţia oficială a acestei autorităţi, fiind opozabile terţilor.22. Curtea constată că, potrivit art. 7 alin. (7) teza întâi din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aceasta este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, iar ca o derogare de la prevederile Legii nr. 554/2004, potrivit tezei a doua a art. 7 alin. (7) din acelaşi statut, în caz de litigiu, actele de interpretare oficială a propriilor reglementări, deşi pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti (în reglementarea anterioară Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ), hotărârea pronunţată de instanţă este definitivă.23. Faţă de critica formulată în prezenta cauză, Curtea apreciază că instituirea de către legiuitor a unei proceduri de contestare diferită a actelor individuale emise de către A.S.F./C.N.V.M., prin care aceasta realizează interpretarea oficială a propriilor reglementări şi a celorlalte acte administrative ale acestei autorităţi, se justifică tocmai prin faptul că, în această materie specifică a pieţei de capital, autoritatea învestită de lege (C.N.V.M./A.S.F.) este singura în măsură să aprecieze asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, şi, prin urmare, interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta reprezintă expresia exercitării atribuţiilor sale legale.24. Aşa fiind, pentru a evita interpretarea diferită a reglementărilor pieţei de capital, actele individuale (decizii) de interpretare a propriilor reglementări de către A.S.F./C.N.V.M. reprezintă o modalitate prin care această autoritate asigură aplicarea unitară şi coerentă a legislaţiei specifice pieţei de capital. Aceeaşi concluzie rezidă şi din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora A.S.F./C.N.V.M. „poate emite, din oficiu sau la cererea unei părţi interesate, acte administrative care să cuprindă aprecieri motivate în legătură cu calificarea unei persoane, instituţii, situaţii, informaţii, operaţiuni, acte juridice ori instrumente negociabile cu privire la includerea în, sau excluderea din sfera termenilor şi expresiilor cu semnificaţia stabilită la alin. (1)“ din acelaşi act normativ.25. Actul individual (decizia) prin care A.S.F./C.N.V.M. realizează interpretarea oficială a propriilor sale reglementări este un act administrativ supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ. De altfel, şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că actele emise de A.S.F./C.N.V.M. pot fi atacate doar în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Controlul judiciar efectuat de către instanţa de judecată competentă, în temeiul art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, asupra contestaţiilor introduse împotriva actelor administrative individuale emise de către A.S.F./C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la art. 7 alin. (6) din acelaşi statut, are ca obiect doar legalitatea actului administrativ emis de către această autoritate, nu şi temeinicia acestuia. Prin controlul de legalitate exercitat de instanţa de judecată se urmăreşte evitarea unui eventual exces de putere al autorităţii în interpretarea propriilor reglementări. Având în vedere natura juridică interpretativă a deciziei cu caracter individual a A.S.F./C.N.V.M., rezultă că instanţa de judecată are competenţa de a verifica, pe de o parte, dacă decizia menţionată se plasează în coordonatele conţinutului normativ al reglementărilor A.S.F./C.N.V.M., care guvernează piaţa de capital şi piaţa reglementată de mărfuri şi instrumente financiare derivate şi, pe de altă parte, respectarea caracterului individual al deciziei, eliminându-se astfel posibilitatea emitentului actului individual de a realiza, în mod disimulat, o activitate normativă, aşadar creatoare de drept. Toate acestea se subsumează şi dau substanţă controlului judecătoresc al actelor administrative, constituind o garanţie a faptului că autorităţile administrative îşi exercită competenţa în limitele prevăzute de lege.26. Totodată, Curtea are în vedere şi faptul că un act administrativ individual de interpretare este emis în considerarea unor împrejurări de fapt şi de drept particulare, astfel încât instanţa de judecată nu se poate subroga în prerogativele oferite de lege A.S.F./C.N.V.M. cu privire la considerentele de oportunitate, evaluărilor sau analizelor calitative care au stat la baza emiterii actelor acestei autorităţi.27. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, prin Decizia nr. 456 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 6 decembrie 2013, Curtea a constatat că „accesul liber la justiţie poate fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte“.28. Prin urmare, ţinând cont de circumstanţele specifice ale materiei reglementate prin prevederile legale criticate, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.29. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania“ - S.A., cu sediul în Braşov, în Dosarul nr. 4.284/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 7 alin. (7) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora