DECIZIE   Nr. 142 din 13 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 441 din  3 septembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov in Dosarul nr. 7.348/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia contencios administrativ si comercial. La apelul nominal raspund Romulus Petrescu, Ion Badea, Angela Doia si Dragos Mosor, personal si asistati de avocat Ion Matei, constatandu-se lipsa Societatii de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov, a Fondului Proprietatii de Stat Bucuresti si a Societatii Comerciale "Valahia" - S.A. din Targoviste, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza asupra cererii de amanare a judecarii cauzei, cerere formulata in scris si depusa la dosar de avocat Marta Adriana, aparatorul Societatii Comerciale "Valahia" - S.A. din Targoviste, cu motivarea ca se afla in concediu de odihna. Partile prezente se opun acordarii unui nou termen de judecata, avocatul acestora depunand la dosar o adresa emisa de Societatea Comerciala "Valahia" - S.A. din Targoviste, prin care aceasta solicita Curtii Constitutionale respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov, deoarece Curtea s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 prin Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2000. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordarii unui nou termen de judecata, cererea de amanare fiind formulata in temeiul art. 156 din Codul de procedura civila.
    Curtea Constitutionala, deliberand, constata ca nu sunt indeplinite cerintele art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila si, in consecinta, respinge cererea de amanare a judecarii cauzei.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul partilor prezente solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca, in legatura cu constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2000 si nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei. In sensul celor aratate, se depun concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat prin Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2000 Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 si, intre timp, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea solutiei adoptate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 decembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 7.348/1999, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia contencios administrativ si comercial a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov intr-un litigiu avand ca obiect anularea, pentru frauda la lege, a actului de cesiune a unor actiuni nominative.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca solutia adoptata prin ordonanta criticata ca fiind neconstitutionala, si anume de a se da "o reglementare speciala si derogatorie numai pentru un anumit sector economic supus privatizarii, nu se justifica nici practic si nici teoretic, de vreme ce exista Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, modificata si completata prin titlul I al Legii nr. 99/1999, care reglementeaza privatizarea societatilor comerciale din toate domeniile". Se mai arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, in ansamblul ei, cat si prevederile art. 11 din aceasta incalca art. 41, 49, 134 si 135 din Constitutie, precum si dispozitiile constitutionale ale art. 114 alin. (4), intrucat nu este indeplinita nici una din conditiile prevazute de acest text pentru adoptarea ordonantei de urgenta. Se sustine ca dispozitiile art. 11 din ordonanta de urgenta (care prevede ca "In termen de maximum 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, societatile de investitii financiare sunt obligate sa vanda actiunile pe care le detin la societatile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul actiunilor emise de fiecare dintre societatile comerciale din turism, potrivit dispozitiilor legale") nesocotesc principiul garantarii dreptului de proprietate si al ocrotirii egale a proprietatii private, principiu prevazut de art. 41 din Constitutie. Se arata ca inviolabilitatea proprietatii poate fi inlaturata "numai pentru cauza de utilitate publica, ca temei al exproprierii sau pentru realizarea unor lucrari de interes general, ca temei pentru folosirea de catre o autoritate publica a subsolului unei proprietati", iar limitele proprietatii nu pot fi stabilite decat prin lege. Textul criticat este contrar, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, si prevederilor art. 11 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 20/1998 privind constituirea si functionarea fondurilor cu capital de risc, articol care prevede ca "Un fond cu capital de risc nu va putea investi mai mult de 20% din activele sale intr-o singura societate comerciala sau in mai multe societati comerciale controlate de catre aceeasi persoana". Cu privire la incalcarea prevederilor art. 49 din Constitutie, se apreciaza ca "prin plafonarea la cota de 10% din capitalul social al unei societati comerciale se incalca liberul exercitiu al unor drepturi, in speta dreptul de a detine orice cota din capitalul social al unei societati, aceasta si prin raportare la principiul libertatii contractuale ca expresie a libertatii de asociere si a libertatii comertului, principiu prevazut in art. 134 alin. (2) lit. a) al Constitutiei". Ordonanta criticata incalca, in opinia autorului exceptiei, si principiul consensualismului prevazut de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, text constitutional din care deriva libertatea de a contracta si libertatea de a stabili conditiile de fond si de forma ale contractului.
    Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, se arata ca, in conformitate cu acest text constitutional, delegarea legislativa sub forma ordonantelor de urgenta emise de Guvern este conditionata de existenta situatiilor exceptionale, "cand, in mod obiectiv, nu a fost posibila adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi in procedura de urgenta, nici chiar prin modalitatea angajarii raspunderii Guvernului cu privire la un proiect de lege [...]", iar "Ordonanta de urgenta nr. 32/1998 este neconstitutionala, neintrunind nici o conditie reglementata de art. 114 alin. (4) din Constitutie".
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este nefondata, intrucat "Guvernul este abilitat de Parlament sa emita ordonante de urgenta in domenii ce necesita o reglementare urgenta pentru a stabili conditiile privatizarii".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca "Din incheierile pronuntate de catre instanta judecatoreasca la 6 si, respectiv, 13 decembrie 1999 nu rezulta care sunt motivele invocate de catre apelanta-parata in sustinerea exceptiei si nici care sunt dispozitiile constitutionale ce se pretinde a fi fost incalcate de dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgenta nr. 32/1998" si, in consecinta, "in lipsa acestor elemente, care nu rezulta nici din opinia formulata de instanta cu privire la exceptia de neconstitutionalitate", Guvernul apreciaza ca nu se poate formula un punct de vedere.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism. Acest act normativ contine dispozitii privind: organele administratiei publice centrale abilitate in domeniul privatizarii societatilor comerciale din turism, procedura prealabila privatizarii societatilor comerciale din turism, modalitatile de privatizare a societatilor comerciale din turism, obligatii si sanctiuni.
    Dispozitiile art. 11, criticate in mod special, au urmatorul cuprins: "In termen de maximum 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, societatile de investitii financiare sunt obligate sa vanda actiunile pe care le detin la societatile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul actiunilor emise de fiecare dintre societatile comerciale din turism, potrivit dispozitiilor legale."
    Curtea Constitutionala constata ca unele dintre argumentele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc ansamblul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, iar altele se refera, in mod special, la dispozitiile art. 11 din aceasta.
    I. Astfel, prima critica de neconstitutionalitate priveste ansamblul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, pe care autorul exceptiei o apreciaza ca fiind neconstitutionala, prin aceea ca nu a existat o stare exceptionala care sa justifice adoptarea unei ordonante de urgenta in domeniul privatizarii societatilor comerciale din turism.
    Cu privire la aceasta critica, Curtea Constitutionala retine ca art. 114 alin. (4) din Constitutie prevede: "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu."
    Din cuprinsul textului rezulta ca in Constitutie nu se precizeaza continutul notiunii de "cazuri exceptionale". De aceea, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca "prin <<cazuri exceptionale>>, in sensul art. 114 alin. (4) din Constitutie, se intelege acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere expres de lege. In consecinta, daca legiuitorul nu a instituit o norma specifica unei circumstante exceptionale, ar fi contrar insesi vointei acestuia ca regulile existente sa fie aplicate cazurilor exceptionale la care se refera art. 114 alin. (4) din Constitutie". Prin aceeasi decizie s-a mai aratat ca, in considerarea unor asemenea situatii extreme, interventia Guvernului pe calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, este justificata de interesul public lezat de caracterul anormal si excesiv al cazurilor exceptionale si, de aceea, "o astfel de masura se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Tot astfel, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constitutionala a subliniat caracterul obiectiv al cazului exceptional, "in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public, pe calea ordonantei de urgenta", ci depinde de necesitatea sau de existenta unor imprejurari care sa justifice cazul exceptional, iar urgenta reglementarii sa rezulte din nota de fundamentare a ordonantei de urgenta ori din justificarile prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare privind proiectul de lege pentru aprobarea ordonantei de urgenta. In consecinta, ordonanta de urgenta a Guvernului nu este conditionata de posibilitatea utilizarii altor mijloace constitutionale, cum ar fi adoptarea initiativei legislative in procedura legislativa obisnuita.
    In prezenta speta, examinand nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, Curtea Constitutionala constata ca, prin adoptarea acesteia, Guvernul a avut in vedere imbunatatirea activitatii societatilor in turism, obiectiv ce se poate realiza numai printr-o procedura speciala de accelerare a privatizarii acestor societati, privatizare care sa-si atinga scopul chiar incepand din anul 1999.
    Asa fiind, Curtea observa ca acest ansamblu de motive este suficient pentru a retine ca imprejurarile concrete avute in vedere de Guvern reprezinta un "caz exceptional" ce impunea masuri cu caracter de urgenta pentru privatizarea societatilor comerciale din turism, dupa o procedura accelerata, astfel incat acest motiv de neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Prin urmare, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi respinsa.
    De altfel, la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o mentin si in cauza de fata.
    II. Celelalte critici de neconstitutionalitate privesc dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, care stabilesc obligatia pentru societatile de investitii financiare de a vinde, in termen de 3 luni, actiunile pe care le detin la societatile comerciale din turism peste limita de 10%, dispozitii despre care se sustine ca incalca prevederile constitutionale ale art. 23, 41, 49, ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si ale art. 135 din Constitutie.
    Textele constitutionale invocate ca fiind incalcate prin art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 prevad:
    Art. 23 alin. (1)
    "Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile";
    Art. 41
    "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii";
    Art. 134 alin. (1)
    "Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
    c) stimularea cercetarii stiintifice nationale;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii."
    Examinand argumentele formulate in sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, precum si textele din Constitutie pe care aceste dispozitii le-ar incalca, Curtea Constitutionala constata ca art. 23 din Constitutie care reglementeaza "Libertatea individuala", si nicidecum libertatea contractuala pe care o are in vedere autorul exceptiei, nu are nici o legatura cu cauza si, in consecinta, aceasta motivare urmeaza a fi respinsa.
    In legatura cu sustinerea potrivit careia prin art. 11 al Ordonantei de urgenta sunt incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie, Curtea Constitutionala retine ca textul criticat cuprinde doar o limitare a numarului de actiuni ce pot fi detinute de societatile de investitii financiare si obligatia acestor societati de a vinde ceea ce depaseste 10% din numarul actiunilor la societatile de turism. Asemenea limitari sunt prevazute si in Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara, limitari ce nu pot fi considerate incalcari ale dispozitiilor art. 41 din Constitutie care consacra protectia proprietatii private, ci reprezinta o "optiune a politicii statului in domeniul reformei economice si al strategiei de privatizare". In acest sens a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 26 mai 2000, decizie prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998.
    Prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a inlaturat, ca fiind neintemeiate, si sustinerile privind incalcarea prin textul criticat a prevederilor art. 49 din Constitutie. Astfel, s-a retinut ca limitarea dreptului de a detine actiuni la societatile comerciale din turism la 10% se inscrie in dreptul statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prevazut de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. S-a mai retinut ca prevederile art. 49 din Constitutie se refera la restrangerea drepturilor sau libertatilor inscrise in titlul II, capitolele I si II din Constitutie, intre care nu figureaza si dreptul de a detine actiuni la o societate comerciala, drept care nu este de natura constitutionala, precum si ca dispozitiile "art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu constituie o restrangere a exercitiului dreptului de proprietate privata, ci reprezinta reglementarea prin lege a continutului si a limitelor acestui tip de drept, in temeiul art. 41 alin. (1) din Constitutie".
    Cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 4/2000 isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei.
    Curtea Constitutionala nu poate retine nici critica de neconstitutionalitate intemeiata pe infrangerea dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat, asa cum s-a aratat deja, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 reprezinta o optiune legislativa privind modalitatile de privatizare a societatilor comerciale din turism la care statul este actionar, optiune care corespunde prerogativelor pe care le are statul in virtutea textelor constitutionale mentionate.
    Din examinarea dispozitiilor art. 11 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, Curtea Constitutionala retine ca acestea nu contravin nici prevederilor cuprinse in art. 135 din Constitutie privind inviolabilitatea proprietatii private si nici egalitatii de tratament a ocrotirii proprietatii, consacrata de art. 41 alin. (2) din Constitutie. Asa cum s-a mai aratat, actiunile nu creeaza pentru titularii lor un drept de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societatii comerciale, ci numai un drept de creanta, iar limitarea numarului lor, prin lege, constituie o practica in anumite situatii, care nu lezeaza dreptul de proprietate. Pe de alta parte, masura prevazuta de textul criticat nu este de natura sa diminueze patrimoniul societatilor de investitii, intrucat actiunile ce depasesc limita prevazuta pot fi vandute.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov in Dosarul nr. 7.348/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia contencios administrativ si comercial.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iulie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu