DECIZIE Nr.
1416 din 17 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 77 din 10 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aşa
cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007,
excepţie ridicată de Facultatea de Drept din Bucureşti în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16
decembrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată,
când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea
pentru data de 17 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.
71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicată de Facultatea de Drept din
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 împiedică exercitarea
prerogativelor dreptului de proprietate, folosinţa şi dispoziţia. Or,
suprimarea acestor atribute esenţiale are semnificaţia unei derogări de la
principiul protecţiei juridice a dreptului de proprietate, consacrat la art. 44
din Constituţie. Astfel, limitele aduse dreptului prin textul de lege criticat
sunt de natură să afecteze însăşi substanţa acestuia, echivalând cu o adevărată
expropriere de fapt, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi,
alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 1 din
Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
In susţinerea criticilor de
neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, prin care această instanţă a statuat, în cazuri
similare, că titularii dreptului de proprietate „au avut de suportat o sarcină
specială şi exorbitantă, care a rupt justul echilibru care trebuie să domnească
între, pe de o parte, exigenţele interesului general şi, pe de altă parte,
salvgardarea dreptului la respectul bunurilor" (cauzele Matos e Silva
şi alţii împotriva Portugaliei, 1996, şi Terrazi S.R.L împotriva Italiei,
2002).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios,
administrativ şi fiscal apreciază că textul de
lege este neconstituţional. In acest sens, apreciază că instituirea
interdicţiei de schimbare a destinaţiei terenurilor, de reducere a suprafeţelor
acestora sau de strămutare încalcă dreptul proprietarului de a exercita
atributul folosinţei, atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate
fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la
garantarea dreptului de proprietate. Limitarea exerciţiului acestui drept are o
justificare socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a
normelor criticate reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului
înconjurător.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006,
dispoziţii modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textele de lege au următorul
conţinut: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi
şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor
acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al
acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori
încheiate cu nerespectarea prevederilor alin.
(1) sunt lovite de nulitate absolută."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului s-a mai pronunţat
prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 587
din 5 august 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel
prilej, Curtea a reţinut că "ocrotirea şi garantarea dreptului ia un mediu
sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituţie, reprezintă scopul reglementării
art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia
mediului".
Curtea Constituţională a constatat că dreptul de
proprietate, prevăzut la art. 44 din Constituţie, nu este un drept absolut.
Potrivit alin. (1) al acestui text, „Conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce
permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie
reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale
cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a
Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a
dreptului de proprietate.
Totodată, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa
sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie,
„legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat". De altfel, chiar art. 44 alin. (7)
din Legea fundamentală prevede respectarea de către titularul unui drept de proprietate
privată a tuturor „sarcinilor privind protecţia mediului".
In plus, limitarea exerciţiului dreptului de
proprietate impusă de art. 71 din ordonanţa criticată are şi o justificare
socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme
reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci şi a
spaţiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate
publică, ceea ce constituie o valoare de interes naţional.
Imprejurarea că în practică, aşa cum arată autorul
excepţiei, pot apărea abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru proprietarii
terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate constituie exclusiv o
problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti
ordinare, Curtea Constituţională nefiind competentă a decide cu privire la
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. De altfel, Curtea
reţine că, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată
amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de
urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de
despăgubiri. Astfel, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu
cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor
administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor
dreptului comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată
de Facultatea de Drept din Bucureşti în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu