DECIZIE Nr. 141 din 15 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin.
4 din Codul de procedura civila si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 495 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. II
alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea
si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Eugen Stoica
in Dosarul nr. 1.188/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia
civila.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat
Silvia Istrate, si Simona Barna, personal si asistata de avocat Gheorghe
Constandache. Lipseste partea Primaria Comunei Parjol - Serviciul de autoritate
tutelara, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Avand cuvantul, reprezentantul autorului exceptiei arata ca legiuitorul a
abrogat dispozitiile legale privind recursul in anulare, astfel incat hotararea
instantei de judecata este irevocabila in cauza de fata, recursul in anulare
nemaiavand aplicare. Aceasta intrucat, in cauza, recursul in anulare a fost
promovat dupa abrogarea acestei institutii.
Reprezentantul partii Simona Barna arata ca cererea de stabilire a
paternitatii a fost introdusa inainte de abrogarea recursului in anulare,
astfel incat exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Ridica direct
in fata Curtii exceptia de neconstitutionalitate a Hotararii Tribunalului Bacau
nr. 270 din 24 februarie 2003. Depune la dosar note scrise privind situatia de
fapt, precum si dovada achitarii onorariului de catre clienta sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Arata in acest sens ca
dispozitiile tranzitorii ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 reiau continutul prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedura
civila. Apreciaza ca acestea nu contravin art. 16 din Constitutie si nici
principiului dreptului la un proces echitabil, intrucat sunt aplicabile tuturor
partilor din proces. Invoca jurisprudenta Curtii privind constitutionalitatea
dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2003, respectiv Decizia nr. 152/2004. Constata ca, in conformitate cu
dispozitiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate
privind Hotararea Tribunalului Bacau nr. 270 din 24 februarie 2003 este
inadmisibila.
Deliberand, Curtea respinge ca inadmisibila, in temeiul art. 29 din Legea
nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a Hotararii Tribunalului Bacau
nr. 270 din 24 februarie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
1.188/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. II alin. 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, exceptie ridicata de Eugen
Stoica.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. II
alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 incalca prevederile
art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, precum si
dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale referitoare la egalitatea partilor in fata justitiei si la dreptul
la un proces echitabil.
Apreciaza ca prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 s-a abrogat calea extraordinara a recursului in anulare si nu a fost
inlocuita cu o alta cale de atac extraordinara, iar dispozitiile de procedura
sunt de aplicare imediata, asa cum reiese si din prevederile art. 725 alin. 1
din Codul de procedura civila.
Considera ca "in situatia unor dubii de interpretare a celor doua
texte - daca se refera sau nu si la caile extraordinare de atac, care au fost
desfiintate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 - Curtea
Constitutionala se poate pronunta in sensul ca aceste texte sunt
neconstitutionale in masura in care ele ar fi aplicate si in ipoteza
desfiintarii unei cai extraordinare de atac".
Arata ca recursul in anulare a fost introdus de procurorul general la 6
luni dupa intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedura
civila si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2003, prin raportare la prevederile art. 16 si 124 din Constitutie, este
neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul considera ca solutia adoptata prin normele tranzitorii ale
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 si prin art. 725 alin. 4 din
Codul de procedura civila, si anume aceea a aplicarii ultraactive a legii
vechi, este justificata de necesitatea de a permite partii care a pornit o judecata
de a avea o reprezentare exacta cu privire atat la instanta ce ii va solutiona
cererea, cat si la caile de atac pe care le va putea exercita. Astfel, desi
aplicarea dispozitiilor criticate creeaza diferentieri intre justitiabili din
punct de vedere al vocatiei la calea de atac a recursului in anulare, nu
constituie o discriminare nejustificata sau disproportionata in raport cu
scopul urmarit, ci are o motivare obiectiva si rezonabila, consacrand efecte
juridice diferite pentru parti a caror situatie este diferita in raport cu data
introducerii ori a solutionarii cererilor lor. Arata ca scopul oricarei
interventii legislative este acela de a inlocui o situatie juridica existenta,
care nu se mai dovedeste viabila, cu una noua, de natura sa raspunda realitatii
in schimbare, ceea ce determina in mod firesc consecinte diferite in domeniul
vizat, in raport cu data intrarii in vigoare a noii reglementari. Constata ca
Legea fundamentala nu interzice ultraactivitatea legii vechi, ci doar
retroactivitatea celei noi, tocmai pentru ca noua lege sa nu surprinda
cetatenii prin efectele sale si pentru a nu-i sanctiona pentru conduite ale
caror consecinte nu puteau fi prevazute.
Apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata nu contravine nici
prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, care transpune in domeniul
infaptuirii justitiei principiul egalitatii in fata legii. Arata in acest sens
ca regulile stabilite prin textele de lege criticate se aplica deopotriva
persoanelor fizice si persoanelor juridice, subiectelor de drept public si
celor de drept privat.
In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. II
alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 urmeaza sa fie
respinsa ca neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de
procedura civila si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 58/2003 se aplica fara nici o discriminare tuturor celor aflati in situatia
prevazuta de acestea.
Considera ca textele de lege criticate asigura un tratament egal al
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, respectiv al persoanelor
care au formulat actiuni in justitie sub imperiul legii vechi si al celor ce
s-au adresat instantei de judecata potrivit noilor reglementari. Invoca in
acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 120 din
16 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din
5 aprilie 2004, si Decizia nr. 152 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004.
Arata ca prevederile de lege criticate nu ingradesc sub nici un aspect
infaptuirea justitiei prevazuta de art. 124 din Constitutie.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 725 alin. 4
din Codul de procedura civila si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
725 alin. 4 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, si ale art. II alin. 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, astfel cum a fost modificata
prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
58/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26
mai 2004. Dispozitiile de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila: "Hotararile
pronuntate inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman supuse cailor de
atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate.";
- Art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003:
"Hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor
prevazute de legea sub care au fost pronuntate."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie,
care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
De asemenea, autorul exceptiei considera ca se incalca si prevederile art.
6 paragraful 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul cuprins:
- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de
prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in
special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere sau orice alta situatie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa
pentru urmatoarele considerente:
Autorul exceptiei isi argumenteaza teza cu privire la incalcarea
principiului egalitatii in drepturi nu prin evidentierea unei contrarietati
intrinseci a normei criticate cu textul constitutional de referinta, ci
deducand-o, pe cale de interpretare per a contrario, dintr-o alta dispozitie a
actului normativ caruia i se subsumeaza, prin care a fost abrogata calea
extraordinara de atac a recursului in anulare. Autorul exceptiei sustine ca, in
conditiile in care de regula dispozitiile de procedura sunt de aplicare
imediata, a admite incidenta art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila in
materie de recurs in anulare inseamna a contraveni principiului constitutional
mai sus mentionat.
Critica nu poate fi primita, intrucat egalitatea de tratament in fata legii
presupune egalitatea de situatii, diferentele pe acest plan antrenand in mod
necesar diferente pe planul regimului juridic. Totodata trebuie subliniat ca
principiul aplicarii imediate a normei procesuale este de sorginte legala, iar
nu constitutionala, legiuitorul avand posibilitatea de a deroga de la acesta in
anumite situatii particulare, asa cum a procedat si in prezenta cauza, fara ca
o atare solutie sa poata fi calificata ca neconstitutionala.
Mai mult decat atat, in aceasta materie aplicarea imediata a legii noi,
pentru care pledeaza autorul exceptiei, in masura in care s-ar referi si la
hotarari anterior pronuntate, care astfel ar fi supuse cailor de atac potrivit
noii reglementari sau sustrase incidentei unei cai de atac, prevazute de
reglementarea in vigoare la data pronuntarii lor, dar abrogate prin
reglementarea ulterioara (cazul recursului in anulare), ar avea caracter
retroactiv si, deci, neconstitutional.
Pentru evitarea acestei consecinte negative, legiuitorul a adoptat, cu
caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generala a aplicarii imediate
a normei procedurale, solutia supravietuirii legii vechi, care, desi abrogata,
continua sa guverneze regimul juridic al cailor de atac ce urmeaza a fi
exercitate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate sub imperiul ei,
solutie pe care Constitutia nu o prohibeste.
Beneficiar al unei hotarari favorabile, autorul exceptiei este nemultumit
de solutia legislativa care permite procurorului general sa repuna in discutie,
pe calea recursului in anulare, ulterior abrogarii acestei cai de atac prin
noua reglementare, hotararile instantelor. Nemultumirea sa nu poate fi
convertita insa intr-un fine de neconstitutionalitate a reglementarii deduse
controlului.
De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. II alin. 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 Curtea s-a mai pronuntat, de
exemplu, prin Decizia nr. 139/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004. Cu acel prilej Curtea a aratat ca
"Legea noua este [...] aplicabila de indata tuturor situatiilor care se
vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare,
precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa
abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea
diferentiata a aceleiasi situatii juridice, in raport cu data modificarii legii
procesuale, ceea ce ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a
cetatenilor, aplicand persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica un
tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi". De asemenea, in
Decizia nr. 152/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
420 din 11 mai 2004, Curtea a apreciat ca "dispozitiile criticate asigura
un tratament egal in fata legii si a autoritatilor publice al cetatenilor
aflati in situatii identice sau similare, respectiv, pe de-o parte, al
persoanelor care au formulat actiuni in justitie sub imperiul legii vechi, iar
pe de alta parte, al celor care s-au adresat instantei de judecata potrivit
noilor reglementari. Ca atare, nu se poate retine o incalcare a principiului
egalitatii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie".
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate in deciziile mentionate
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, astfel incat exceptia de
neconstitutionalitate invocata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4
din Codul de procedura civila si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila, exceptie ridicata de Eugen Stoica in Dosarul nr. 1.188/2004 al Inaltei
Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Toma