DECIZIE   Nr. 1403 din 2 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 20 din 10 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                   - presedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecator

Acsinte Gaspar                      -judecator

Petre Lazaroiu                        -judecator

Mircea Stefan Minea              -judecator

Iulia Antoanella Motoc            -judecator

Ion Predescu                          -judecator

Puskas Valentin Zoltan          -judecator

Tudorel Toader                       -judecator

Oana Cristina Puica               - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Crina-Loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 22 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 2.233/190/2009, Tribunalul Bistrita-Nasaud - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicata de Crina-Loredana Gavrea cu ocazia solutionarii unei cauze penale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 95 alin. (2) si (4) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 încalca accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, întrucât utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de „contravenient" pentru persoana despre care se afirma ca a savârsit o contraventie, confera justitiabilului în procedura contraventionala semnificatia de persoana vinovata de savârsirea unei contraventii înainte ca actul de aplicare a sanctiunii contraventionale sa devina irevocabil si executoriu. Precizeaza ca, în procedura contraventionala, sarcina probei este rasturnata, întrucât obligatia de administrare a probelor nu incumba acuzatorului, adica organului care a aplicat sanctiunea, ci contestatorului „contravenient"care trebuie sa îsi dovedeasca nevinovatia, fiind nesocotite în acest mod garantiile prezumtiei de nevinovatie recunoscute de Legea fundamentala si aducându-se o atingere grava exercitarii dreptului la aparare si principiului egalitatii de arme în procesul civil. In ceea ce priveste art. 100 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, considera ca aceste prevederi de lege aduc atingere dispozitiilor constitutionale referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau libertati, precum si principiului legalitatii incriminarii, deoarece nu îndeplinesc cerintele de accesibilitate si previzibilitate ce trebuie sa caracterizeze orice norma juridica, fie aceasta chiar si din categoria celor ce incrimineaza faptele care reprezinta contraventii.

Tribunalul Bistrita-Nasaud - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând  încheierea   de   sesizare,   raportul   întocmit  de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie urmatoarele dispozitii de lege:

- art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele de lege criticate fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat „Constatarea contraventiei", cap. III, intitulat „Aplicarea sanctiunilor contraventionale" si cap. IV, intitulat „Caile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contraventie, conditiile de întocmire a acestuia si sanctiunea aplicabila în cazul lipsei unor mentiuni, precum si solutionarea cailor de atac; si

- art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Aceste texte de lege apartin cap. VII al ordonantei de urgenta, intitulat „Raspunderea contraventionala", cuprinzând reglementari referitoare la faptele care constituie contraventii si se sanctioneaza, pe lânga amenda, si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si îndatoririlor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare si ale art. 53 referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau libertati, precum si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 7 referitoare la principiul legalitatii incriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare.

Astfel, cu privire la dispozitiile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 95 alin. (2) si (4) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 noiembrie 2009, Curtea a retinut ca, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, statuând ca utilizarea de catre legiuitor a notiunii de „contravenient" nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, Curtea a retinut ca din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la aparare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispozitiilor constitutionale care garanteaza dreptul de acces liber la justitie, iar dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentala, privind universalitatea drepturilor si obligatiilor, nu sunt incidente în cauza.

In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (2) si (4) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observa ca autorul acesteia formuleaza critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de ratiune, urmeaza ca exceptia având acest obiect sa fie respinsa pentru motivele aratate mai sus.

Referitor la dispozitiile art. 100 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Curtea a retinut ca, în ceea ce priveste invocarea încalcarii dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentala, textul constitutional se refera exclusiv la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati prevazute de Constitutie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constitutionale, ci prevad sanctionarea unor fapte de încalcare a legii care pun în pericol siguranta circulatiei rutiere. Pe de alta parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situatii, ca exercitiul unor drepturi poate fi restrâns si pentru apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

In ceea ce priveste art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstitutionalitate formulate fata de dispozitiile art. 100 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constata ca nu este incident în cauza de fata principiul legalitatii incriminarii, acesta vizând o alta ipoteza decât cea a textului de lege criticat.

Intrucât nu au aparut elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Crina-Loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 2 noiembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puica