Decizia Nr.140 din 13.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 350 din 13 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Zoltán Valentin	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Doina Suliman	- magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Transport“ - S.A. din Bucureşti prin administratori judiciari Rominsolv SPRL şi T&T Insolv IPURL în Dosarul nr. 1.308/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 755D/2013.La apelul nominal, pentru autoarea excepţiei, răspunde avocatul Isabelle Eugenia Titere, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată. Totodată, în faţa instanţei de contencios constituţional, extinde motivarea excepţiei de neconstituţionalitate prin raportarea textului de lege criticat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.308/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.Excepţia a fost ridicată de recurenta Societatea Comercială „General Transport“ - S.A. din Bucureşti prin administratori judiciari Rominsolv SPRL şi T&T Insolv IPURL cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 56/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine că normele derogatorii de la principiile dreptului comun în materia prescripţiei dreptului material la acţiune prevăzute de art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, în forma aplicabilă în prezent, sunt neconstituţionale, înfrângând prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53. În acest sens, arată că „deşi la momentul semnării Contractului de cesiune de creanţă nr. 090575 din 7 iulie 1999 în actul normativ în baza căruia s-a realizat această operaţiune (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998) nu existau prevederi speciale derogatorii de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor au fost introduse reguli noi, derogatorii de la dreptul comun.“ Consideră că „introducerea unui termen de prescripţie extinctivă special care afectează şi raporturile juridice încheiate anterior intrării în vigoare a actului normativ care cuprinde prevederile derogatorii, raporturi juridice care şi-au produs deja efectele, este de natură a afecta grav stabilitatea raporturilor juridice şi a relaţiilor sociale în societate, existând astfel premisele schimbării după bunul plac al legiuitorului a unor realităţi juridice perfect legale la momentul încheierii lor, în funcţie de interesele de moment“.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „argumentele invocate nu relevă un real conflict între textul în cauză şi normele înscrise la art. 15 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia României“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând Încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.Prin art. I pct. 1 din legea de aprobare, titlul acestei ordonanţe de urgenţă a devenit „Ordonanţă de urgenţă privind valorificarea unor active bancare“.Dispoziţiile legale criticate au fost introduse prin art. I pct. 25 - Capitolul IV⁴ „Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor“ - art. 19²³ din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.Potrivit dispoziţiilor art. 13 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr. 360/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 10 septembrie 2004, titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, a fost modificat începând cu data de 1 mai 2004, devenind „Ordonanţă de urgenţă privind valorificarea unor active ale statului.“Dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au următorul cuprins: „Termenul prevăzut la alin. (1), pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, curge de la data intrării în vigoare a acesteia.“Alineatul 1 al acestui articol are următorul conţinut: „Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.“În temeiul art. I pct. 10 din Legea nr. 192/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 4 iulie 2013, „În toate actele normative, sintagma «Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului» sau «A.V.A.S.» se înlocuieşte cu sintagma «Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului», respectiv «A.A.A.S.».“În susţinerea neconstituţionalităţii art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele autoarei excepţiei nu pot fi primite.Dispoziţiile art. 44-49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 sunt dispoziţii speciale, de strictă interpretare şi aplicare, derogatorii de la dreptul comun. Aceste dispoziţii de lege stabilesc procedura de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.Astfel, textul de lege criticat nu conţine în sine nicio dispoziţie care ar putea să pună în discuţie retroactivitatea. În realitate critica vizează modul de aplicare a legii de către instanţa de judecată, textul de lege criticat fiind cu aplicabilitate imediată de la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001.În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, şi Decizia nr. 731 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a constatat că instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi bugetul de stat. Curtea a mai statuat, în mod constant, că „O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“. În acest sens sunt Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.În continuare, din interpretarea sistematică a art. 53 din Constituţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se referă la drepturile şi libertăţile fundamentale ce fac obiectul prevederilor constituţionale ale art. 22-52. Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu rezultă că autorului excepţiei i s-ar fi încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie sau vreunul din celelalte drepturi mai sus menţionate.Raportând dispoziţiile de lege criticate la prevederile constituţionale referitoare la dreptul la apărare, Curtea nu poate reţine nicio contradicţie. Astfel, dreptul la apărare nu poate fi considerat înfrânt doar prin „introducerea unui termen de prescripţie extinctivă special.“Cât priveşte extinderea motivării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de contencios constituţional, în sensul raportării textului de lege criticat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu, Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, acestea vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni cât priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri indiferent de natura lor. În acest fel se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.În consecinţă, Curtea constată că textul legal criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 24 şi 53.Distinct de cele reţinute, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, activele statului supuse valorificării cuprind „creanţe neperformante preluate de la băncile cu capital parţial de stat“, iar potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ „Constituie titlu executoriu contractele sau convenţiile de credit dintre bancă şi debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanţelor (...)“.Acest titlu executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio altă formalitate, potrivit art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.Susţinerea autoarei excepţiei, în sensul că niciodată, până la intrarea în insolvenţă, acest titlu executoriu - Contractul de cesiune de creanţă nr. 090575 din 7 iulie 1999, semnat de Banca Română de Comerţ Exterior (BANCOREX - S.A.) şi Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) pe baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 - nu i-a fost adus la cunoştinţă, constituie o împrejurare de fapt ce intră în competenţa de verificare a instanţei de judecată nefiind o problemă de constituţionalitate.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „General Transport“ - S.A. din Bucureşti prin administratori judiciari Rominsolv SPRL şi T&T Insolv IPURL în Dosarul nr. 1.308/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman