DECIZIE Nr. 14
din 8 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 16 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal,
excepţie ridicată de Cristofor-Ştefan Maftei în Dosarul nr. 1.674/45/2004 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, avocat Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia pentru argumentele invocate în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere, în acest
sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 1.674/45/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul
penal. Excepţia a fost ridicată de
Cristofor-Ştefan Maftei cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei
decizii penale pronunţate de Curtea de Apel laşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 215 alin. 2 din Codul
penal aduce atingere dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului de a
nu fi judecat sau pedepsit de două ori. Consideră că alin. 3 şi 4 ale aceluiaşi
articol încalcă, în plus, principiul constituţional al legalităţii pedepsei,
nesocotind litera şi spiritul art. 11 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi întemniţat
pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.
Referitor la alin. 5 al art. 215 din Codul penal, arată că încalcă egalitatea
în drepturi şi dreptul la un proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituţie
şi din actele internaţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal sunt constituţionale,
deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentală şi din actele
internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul
penal, având următorul cuprins: „Inşelăciunea săvârşită prin folosire de
nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi
o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane
cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel
încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în
alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a
pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
în alin. 2.
Inşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de
grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la
legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul
internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la
Convenţie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, ale
art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,
potrivit căruia nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este
în măsură să execute o obligaţie contractuală, precum şi ale art. 1 privind
egalitatea în drepturi şi ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din
Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate şi în prezenta cauză
şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 709 din 19 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea
Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii identice ridicate de acelaşi
autor, statuând că dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal sunt
constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei de mai sus îşi păstrează valabilitatea
si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de
Cristofor-Ştefan Maftei în Dosarul nr. 1.674/45/2004 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică