Decizia Nr.139 din 12.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 268 din 22 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Afrodita Laura Tutunaru	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Stan în Dosarul nr. 218/64/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 524D/2014.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care depune un set de documente în susţinerea acesteia. În continuare relevă aspecte ce ţin de fondul cauzei. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, arată că acestea îi afectează dreptul la justiţie, întrucât nu există nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunţate.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la procedura strămutării, deoarece aceste prevederi nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 218/64/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 şi art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai în măsura în care nu se aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii, la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi la folosirea căilor de atac, deoarece nu permit nicio cale de atac împotriva încheierii astfel pronunţate.7. Cât priveşte prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai în măsura în care nu se aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, deoarece nu permit formularea unei cereri de strămutare în cursul procedurii din camera preliminară.8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât autoarea excepţiei nu a formulat vreo cerere de strămutare.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, precum şi notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 341 alin. (8) cu denumirea marginală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară şi art. 72 cu denumirea marginală Cererea de strămutare şi efectele acesteia. Însă, analizând notele scrise ale autorului excepţiei, cumulate cu considerentele încheierii de sesizare, rezultă că, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie, pe lângă prevederile art. 341 alin. (8), numai dispoziţiile alin. (1) ale art. 72 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

– Art. 341 alin. (8): „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.“;

– Art. 72 alin. (1): „Strămutarea poate fi cerută de părţi sau de procuror. În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.“14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) referitor la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai în măsura în care nu se aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25 s-a pronunţat cu privire la soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej, a reţinut că o astfel de reglementare nu este neconstituţională, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. 17. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că obiectul dosarului în care a fost invocată îl reprezintă soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror şi, prin urmare, nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispoziţiile legale contestate, respectiv art. 342-348 din Codul de procedură penală. Totodată, aşa cum rezultă şi din încheierea de sesizare, autorul excepţiei nu a formulat vreo cerere de strămutare. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor „care au legătură cu soluţionarea cauzei“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Stan în Dosarul nr. 218/64/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru