DECIZIE   Nr. 139 din 23 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 367 din 27 aprilie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Traian Simionica in Dosarul nr. 3.049/2002 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila ca fiind inadmisibila, aratand ca textele de lege criticate au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003. Critica art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 este neintemeiata, intrucat acesta nu contravine prevederilor Constitutiei Romaniei sau Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Norma de procedura asigura judecarea cauzei in mod echitabil pentru toate partile implicate in proces, Curtea pronuntandu-se asupra constitutionalitatii textului de lege criticat prin Decizia nr. 120/2004, solutia adoptata impunandu-se a fi mentinuta si in cauza de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 3.049/2002, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Traian Simionica.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, potrivit dispozitiilor art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila, care reglementeaza recursul in anulare, au fost abrogate. In conformitate insa cu art. II alin. 3 din aceeasi ordonanta, hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a acesteia raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate. Se arata ca, in acest fel, legiuitorul a prevazut expres un caz de ultraactivitate a legii vechi in ceea ce priveste dispozitiile referitoare la recursul in anulare.
    Asa fiind, o eventuala solutie de admitere a acestei cai de atac incalca principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil, inlaturandu-se efectele unei proceduri judiciare care s-a finalizat cu o hotarare judecatoreasca irevocabila, care dobandeste autoritatea lucrului judecat si, in plus, este executata.
    In fapt, hotararea prin care s-a dispus sistarea starii de indiviziune si atribuirea bunului a avut ca efect declararea autorului exceptiei drept proprietar exclusiv asupra bunului. Se considera ca acest drept nu are un caracter revocabil, insa posibila admitere a recursului in anulare are ca efect imposibilitatea absoluta a autorului exceptiei de a-si valorifica dreptul de proprietate. In acest sens, se face trimitere la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul "Brumarescu impotriva Romaniei", 1999.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila si a prevederilor art. II alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2003 "nu este admisibila, deoarece Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. Or, prevederile art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila sunt in continuare aplicabile in conditiile specificate de art. 725 alin. 4 din acelasi cod".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul retine ca, referitor la dispozitiile tranzitorii criticate de autorul exceptiei, neconstitutionalitatea este invocata numai in masura in care fac aplicabil in continuare recursul in anulare. Prin urmare, critica nu vizeaza neconstitutionalitatea acestor prevederi in sine, ci a celor care reglementeaza institutia amintita.
    In ceea ce priveste institutia recursului in anulare, se arata ca, prin numeroase decizii, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in sensul constitutionalitatii acesteia, retinand ca nu contravine nici unuia dintre principiile Legii fundamentale, exemplu fiind Decizia nr. 73/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, sau Decizia nr. 6/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999.
    Avocatul Poporului arata ca, intrucat instanta constitutionala se pronunta numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ce au ca obiect dispozitii legale in vigoare, exceptia ce are ca obiect prevederile art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila, care au fost abrogate inainte de sesizarea Curtii, este inadmisibila.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, se apreciaza ca textul de lege asigura accesul liber la justitie si garanteaza dreptul la aparare. Astfel, faptul ca modul de exercitare a cailor de atac este reglementat de legea in vigoare in momentul pronuntarii hotararii respecta principiul neretroactivitatii legii, desfiintarea printr-o lege posterioara a cailor de atac existente in momentul pronuntarii contravenind prevederilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2). De asemenea, supunerea hotararilor judecatoresti unor cai de atac si termene prevazute de legea sub care au fost pronuntate nu ingradeste dreptul persoanei interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui proces echitabil.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 fata de dispozitiile art. 20 si 44 din Constitutie, republicata, si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta nu poate fi retinuta, intrucat textele de referinta invocate nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila si art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textele legale criticate din Codul de procedura civila au urmatorul continut:
    - Art. 330: "Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive:
    1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
    2. cand prin hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond ori aceasta hotarare este vadit netemeinica;
    3. cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata;
    4. cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale si faptul ca partea, potrivit legii romane, poate obtine o reparatie, cel putin partiala, prin anularea hotararii pronuntate de o instanta romana.";
    - Art. 330^1: "In cazurile prevazute de art. 330 pct. 1 si 2, recursul in anulare se poate declara in termen de 1 an de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila.
    Pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 3, recursul in anulare se poate declara in termen de 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
    In cazul prevazut la art. 330 pct. 4, recursul in anulare se poate declara in termen de 1 an de la data comunicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului catre statul roman.";
    - Art. 330^2: "Dupa introducerea recursului in anulare, la cererea procurorului general sau a partii interesate, instanta poate sa dispuna suspendarea executarii hotararii atacate. In cazul in care suspendarea este ceruta de partea interesata, cautiunea este obligatorie si va fi stabilita de catre instanta. Dispozitiile art. 403 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.
    Cererea de suspendare se poate solutiona si inainte de primul termen de judecata, in camera de consiliu, cu citarea partilor si concluziile procurorului.";
    - Art. 330^3: "La judecarea si solutionarea recursului in anulare se aplica in mod corespunzator dispozitiile privitoare la recurs.
    Judecata recursului in anulare se face de urgenta si cu precadere, cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs si pune concluzii.";
    - Art. 330^4: "Pana la inchiderea dezbaterilor procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare. In acest caz, partile din proces pot cere continuarea judecatii.";
    - Art. II alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003: "Hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate".
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 20, 21 si 44 din Constitutia Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii".
    Autorul exceptiei arata ca se incalca si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul cuprins: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei".
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul continut: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
    Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, anterior sesizarii sale, prevederile art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila au fost abrogate prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Fata de aceasta situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, Curtea Constitutionala putand decide numai asupra actelor normative in vigoare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, Curtea retine ca acestea isi limiteaza incidenta exclusiv la situatii juridice cu persistenta in timp, asadar integrate domeniului sau temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. A decide ca, prin dispozitiile sale, legea noua ar putea desfiinta sau modifica situatii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt in vigoare, ar insemna sa se incalce principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Legea noua este insa aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiata a aceleiasi situatii juridice, in raport cu data modificarii legii procesuale, ceea ce ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, aplicand persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi. Astfel, in ceea ce priveste determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 - 330^4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Traian Simionica in Dosarul nr. 3.049/2002 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu