DECIZIE   Nr. 139 din  8 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 330 din 20 iunie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Mihai si Viorica Mihai in Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal raspunde avocat Teodor Rus pentru partile Valentin Zeana, Corneliu Zeana si Alexandru Zeana, lipsind autorii exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avocatul partilor reprezentate solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile legale invocate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, 43 si ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest sens practica jurisdictionala in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 18.805/1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Mihai si Viorica Mihai.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca, "desi cetatenii sunt egali in fata legii, desi statul are obligatia de a lua masuri concrete de protectie sociala [...], in realitate, din modul de redactare a articolelor mentionate, rezulta masuri discriminatorii impotriva chiriasilor". Se apreciaza ca astfel se incalca "dreptul la stabilirea locuintei si la oferirea unor conditii de locuit, ce se circumscriu notiunii de trai decent". Se sustine, de asemenea, ca dispozitiile legale invocate contravin art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca "dreptul la un nivel de trai corespunzator cuprinde, printre altele, dreptul la o locuinta corespunzatoare".
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte. Acestea au urmatorul continut:
    Art. 2
    "Durata contractelor de inchiriere incheiate dupa prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere in baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinta redobandite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora anterior intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru o perioada de cel mult 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.";
    Art. 10
    "(1) In vederea incheierii noului contract de inchiriere, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta sau de la deschiderea rolului fiscal, dupa caz, proprietarul ii va notifica chiriasului sau fostului chirias, prin executorul judecatoresc, data si locul intalnirii. Notificarea va fi comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
    (2) Chiriasul sau fostul chirias este obligat sa comunice proprietarului, in scris, cu confirmare de primire, cererea pentru incheierea unui nou contract de inchiriere, in termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificarii.
    (3) In cazul in care chiriasul sau fostul chirias comunica proprietarului ca nu cere sa incheie un nou contract de inchiriere, acesta este obligat sa ii predea proprietarului locuinta pe baza de proces-verbal, in termen de cel mult 60 de zile de la data notificarii prevazute la alin. (1). Nepredarea locuintei inauntrul acestui termen il indreptateste pe proprietar sa ceara in justitie evacuarea neconditionata a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.";
    Art. 11
    "(1) Nerespectarea de catre proprietar a dispozitiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de inchiriere anterior pana la incheierea unui nou contract de inchiriere. Neplata chiriei pana la incheierea noului contract de inchiriere nu poate fi invocata de proprietar ca motiv de evacuare a chiriasului sau a fostului chirias.
    (2) Lipsa unui raspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a incheia un nou contract de inchiriere in termen de 60 de zile de la primirea notificarii il indreptateste pe proprietar sa ceara in justitie evacuarea neconditionata a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.";
    Art. 13
    "Prelungirea contractelor de inchiriere nu se aplica:
    a) in cazul contractelor de inchiriere incheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decat cele prevazute la art. 2 - 7;
    b) in cazul contractelor de inchiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte, prevazute la art. 1 - 7, ai caror titulari de contract sau membri de familie mentionati in contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzatoare ori au instrainat o locuinta corespunzatoare dupa data de 1 ianuarie 1990, in aceeasi localitate. Fac exceptie contractele de inchiriere ai caror titulari sau membri de familie mentionati in contract au redobandit, in calitate de fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevazute la art. 1 sau de o institutie publica;
    c) chiriasului care refuza sa preia in folosinta o alta locuinta pusa la dispozitie in conditiile prezentei ordonante de urgenta de catre fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de catre autoritatile publice locale;
    d) in cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor carora li s-a notificat sa incheie un nou contract de inchiriere cu proprietarul potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicata;
    e) in cazul litigiilor dintre proprietar si chirias avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinte;
    f) in cazul chiriasilor care au subinchiriat locuinta fara consimtamantul scris al proprietarului;
    g) in cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioara a locuintei fara consimtamantul scris al proprietarului si fara aprobarile legale;
    h) chiriasului care a pricinuit insemnate stricaciuni locuintei, cladirii in care este situata aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a instrainat fara drept parti din acestea;
    i) chiriasului care are un comportament ce face imposibila convietuirea sau care impiedica folosirea normala a locuintei;
    j) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a instrainat-o sub orice forma, inclusiv prin schimb;
    k) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a incheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru intreaga locuinta;
    l) in cazul prevazut la art. 6, daca persoana care a cumparat locuinta in baza Legii nr. 112/1995 a inchiriat-o in totalitate sau in parte. Daca locuinta a fost inchiriata in parte, prevederile prezentului articol se aplica numai pentru suprafata din locuinta, inchiriata de persoana care a cumparat-o in baza Legii nr. 112/1995.";
    Art. 23
    "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara si sa obtina mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.
    (2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa puna la dispozitie chiriasului, cu contract de inchiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuinta in aceeasi localitate sau intr-o alta localitate cu acordul chiriasului, cu respectarea suprafetei locuibile minime de 15 mp persoana.
    (3) Daca locuinta oferita in schimb este proprietatea altei persoane, contractul de inchiriere se incheie de catre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decat cel prevazut in contractul initial."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 43
    "(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
    (2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.";
    Art. 134 alin. (2) lit. f)
    "(2) Statul trebuie sa asigure: [...]
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii."
    Dispozitiile art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, considerate, de asemenea, ca fiind incalcate, au urmatorul continut: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa.
    2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciale. Toti copiii, indiferent daca s-au nascut in cadrul sau in afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Intr-adevar, dispozitiile legale invocate nu creeaza discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala, criterii ale egalitatii in drepturi prevazute atat la art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat si la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata Curtea retine ca egalitatea in drepturi nu impiedica stabilirea de catre legiuitor a unor solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate ii ocrotesc in mod egal pe proprietar si pe chirias, stabilind, pe de o parte, in ce masura proprietarul poate refuza in mod justificat prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dand chiriasului posibilitatea sa isi apere dreptul locativ in conditiile in care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabila.
    Cu privire la sustinerea ca prin dispozitiile legale criticate a fost incalcat dreptul fundamental la un nivel de trai decent si, implicit, la o locuinta satisfacatoare, drept consacrat prin art. 43 din Constitutie, Curtea retine ca acest principiu nu este incalcat, deoarece prin continutul lor dispozitiile legale criticate nu impiedica dreptul la conditii rezonabile de viata si la ameliorarea lor continua. Dreptul la un nivel de trai decent are in vedere asigurarea unor conditii adecvate tuturor cetatenilor tarii. Or, in speta dispozitiile legale criticate nu aduc atingere acestui drept, ci, dimpotriva, se constituie ca o garantie a asigurarii drepturilor locative ale chiriasilor, in conditiile apararii drepturilor si intereselor legitime ale proprietarilor.
    Curtea constata, de asemenea, ca textele legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, intrucat nu contin dispozitii prin care sa se aduca atingere dreptului la un nivel de viata corespunzator, cu referire la locuinta, in conditiile dobandirii acestui drept in conditiile legii.
    De altfel, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusa controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntand mai multe decizii prin care a respins exceptiile de neconstitutionalitate avand acest obiect (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 si Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Solutiile si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 si art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ion Mihai si Viorica Mihai in Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu