DECIZIE Nr. 139 din 13 iulie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin.
1 lit. d) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 19 octombrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Ileana Nicoleta Rata in Dosarul nr. 2.355/1999 al Curtii Supreme de
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspund Ileana Nicoleta Rata, personal si asistata de
avocat Gabriela Ghita, si Dora Andriu, personal si asistata de avocat Nicoleta
Stan.
Cauza fiind in stare de judecata, Ileana Nicoleta Rata, prin avocat,
solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Se arata ca art. 362
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, limitand drepturile partii
civile si ale partii responsabile civilmente de a declara apel numai cu privire
la latura civila a procesului penal, incalca art. 21 din Constitutie privind
accesul liber la justitie. Se apreciaza ca, in temeiul acestor dispozitii constitutionale,
toate partile din procesul penal au drepturi egale in apararea intereselor lor,
orice restrangere a drepturilor fiind posibila doar potrivit art. 49 din
Constitutie. Se mai arata ca impiedicarea partii civile de a dovedi intinderea
vinovatiei inculpatului conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a
situatiei de fapt si de drept reale, iar faptul ca titularul actiunii penale
este statul, prin Ministerul Public, nu este suficient pentru ocrotirea
intereselor legitime ale partii vatamate sau partii civile, deoarece Parchetul
poate comite erori de apreciere din cauze obiective si subiective.
Avocatul inculpatei Dora Andriu solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate. Se apreciaza ca prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din
Codul de procedura penala nu incalca art. 21 si 49 din Constitutie, deoarece
partile interesate pot exercita toate caile de atac pentru apararea drepturilor
lor. Se considera ca prevederile criticate ca neconstitutionale sunt in
concordanta cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un "proces
echitabil".
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, aratand
ca asupra constitutionalitatii art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura
penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 45 din 14 martie
2000 si ca nu exista motive care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.355/1999,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Nicoleta Rata, parte
civila in recursul declarat impotriva Deciziei penale nr. 161/A din 20 aprilie
1999 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 362
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevede dreptul partii
civile, in procesul penal, de a declara apel si, respectiv, recurs numai in
ceea ce priveste latura civila, iar nu si in ceea ce priveste latura penala, este
contrar art. 21 din Constitutie, potrivit caruia orice persoana indiferent de
calitatea ei, are dreptul de a se adresa justitiei. In consecinta, se apreciaza
ca toate partile din procesul penal trebuie sa aiba drepturi egale in apararea
intereselor lor, deoarece orice restrangere a drepturilor constitutionale nu se
poate face decat in conditiile art. 49 din Constitutie. Se mai arata ca
dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) limiteaza drepturile partii civile si ale
partii responsabile civilmente de a declara apel numai cu privire la latura
civila a procesului, eliminandu-se astfel dreptul persoanei vatamate
constituite ca parte civila de a invoca, sustine si dovedi eroarea comisa de
prima instanta cu privire la corecta apreciere a vinovatiei penale a inculpatului.
In continuare se sustine ca impiedicarea partii civile de a dovedi intinderea
vinovatiei inculpatului conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a
situatiei de fapt si de drept reale, iar faptul ca titularul actiunii penale
este statul, prin Ministerul Public, nu este suficient pentru ocrotirea
intereselor legitime ale partii vatamate sau ale partii civile, deoarece
Parchetul poate comite erori de apreciere din cauze obiective si subiective.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza
ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece art. 21 din
Constitutie nu face nici o distinctie in raport cu calitatea persoanelor din
procesul penal, impunandu-se concluzia ca toate acestea trebuie sa aiba sanse
egale in exercitarea drepturilor lor. Or, dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d)
din Codul de procedura penala permit partii civile dreptul de a declara apel
numai in ceea ce priveste latura civila, limitandu-se astfel posibilitatea
acesteia de a invoca, sustine si dovedi eventualele erori referitoare la
aprecierea vinovatiei inculpatului, chiar daca probele invocate de aceasta sunt
esentiale pentru solutionarea cauzei.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. Se arata ca art. 21 din Constitutie, invocat in sustinerea
neconstitutionalitatii textului criticat, "...prin generalitatea
formularii sale, permite oricarei persoane accesul la justitie. El permite, de
asemenea, accesul la justitie pentru apararea oricarui drept sau libertate si a
oricarui interes legitim, indiferent daca acesta rezulta din Constitutie sau
din alte legi", instantele fiind astfel obligate sa ocroteasca numai ce
este legitim. Se arata ca, in cadrul procesului penal, actiunea civila are ca
obiect tragerea la raspundere civila a persoanei care a savarsit fapta
prevazuta de legea penala, precum si a persoanei care raspunde civil de actele
faptuitorului, iar partea civila poate declara apel numai in ceea ce priveste
latura civila, pentru ca aceasta reprezinta interesul sau legitim in proces. Se
arata ca acest sistem se regaseste si in alte legislatii, fiind mentionat in
acest sens Codul de procedura penala francez. In ceea ce priveste sustinerea
potrivit careia instanta nu tine cont de probele, argumentele si exceptiile
formulate de partea civila in proces, se apreciaza ca aceasta este
neintemeiata, intrucat in Codul de procedura penala nu se regaseste o astfel de
interdictie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, al caror continut este
urmatorul: "Pot face apel: [...]
d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura
civila [...]."
Critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca dispozitiile art. 362
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevad dreptul partii
civile, in procesul penal, de a declara apel si, respectiv, recurs numai in
ceea ce priveste latura civila, iar nu si in ceea ce priveste latura penala,
incalca prevederile art. 21 si 49 din Constitutie.
Textele constitutionale care se considera ca sunt incalcate prin
dispozitiile de lege criticate prevad:
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa.
Art. 362 din Codul de procedura penala prevede persoanele care pot face
apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre
acestea, la alin. 1 lit. d), numarandu-se partea civila si partea civilmente
responsabila, dar numai in ceea ce priveste latura civila a cauzei, atat in
cauzele in care urmarirea penala si desfasurarea judecatii se indeplinesc din
oficiu, cat si in cele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila. In aplicarea art. 130 din Constitutie privind rolul Ministerului
Public procurorul este titularul actiunii publice in procesul penal, ca
reprezentant al intereselor generale ale societatii. In acest context
interdictia partii civile de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o
limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar
sesizata de partea civila nu poate fi impiedicata de a constata, atunci cand
este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta
imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare
produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisa, cea penala
ramanand definitiva prin achitarea inculpatului. Contrarietatea de hotarari
poate fi insa inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac.
Pe de alta parte insa, avand deplina capacitate procesuala in tot ceea ce
priveste actiunea civila, partea civila si partea responsabila civilmente vor
putea discuta in apelurile sau, dupa caz, in recursurile lor si aspectele
penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea
depinde rezolvarea actiunii civile. Astfel, in caz de achitare, instanta are
obligatia de a se pronunta asupra laturii civile, deci de a solutiona actiunea
civila integral. Aceasta inseamna determinarea existentei unui fapt civil
generator de prejudicii, in conditiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil.
De altfel, in art. 346 din Codul de procedura penala se dispune ca, in caz de
achitare sau de incetare a procesului penal, instanta se pronunta, prin aceeasi
sentinta, si asupra actiunii civile.
Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala
reprezinta deopotriva si reflectarea prevederilor art. 128 din Constitutie,
care stabilesc ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii",
adica potrivit normelor de procedura. De aceea Curtea Constitutionala considera
ca instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine, asa cum
sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor art. 21 din
Constitutie, atata timp cat partilor interesate le este asigurata utilizarea
cailor de atac.
Totodata Curtea constata ca ratiunile pe care se intemeiaza interdictia
partii civile de a ataca latura penala in cadrul procesului penal se regasesc
si in legislatia straina. Astfel, in dreptul belgian partea civila nu poate
urmari anularea unei achitari decat relativ la interesele sale civile (art. 412
din Codul de instructie penala belgiana). In dreptul german, chiar si atunci
cand procurorul nu intelege sa actioneze, interesul legitim, al partii civile
poate forta si interventia, alaturata, a procurorului (Legea pentru protectia
victimei din 1987). In Italia actiunea civila poate privi numai interesele
civile (art. 74 din Codul de procedura penala italian).
Pentru argumentele mai sus aratate nu poate fi retinuta nici critica
potrivit careia dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura
penala contravin art. 49 din Constitutie.
De altfel asupra constitutionalitatii prevederilor art. 362 din Codul de
procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat, cu opinia separata a
patru judecatori, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1
lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Nicoleta
Rata in Dosarul nr. 2.355/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iulie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu