Decizia Nr.1388 din 20.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi ale art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Financiar Urban“ - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 436/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.313D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 436/1.259/2010, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului şi a art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Financiar Urban“ - S.R.L. din Piteşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează un dezechilibru între petenţii care depun cereri la oficiul registrului comerţului şi acţionarii, administratorii sau ceilalţi reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale vizate de cererile petenţilor, în sensul că, printr-o simplă cerere adresată de un petent, se pot înscrie în registrul comerţului fapte sau acte nelegale, abuzive, care să afecteze în mod grav şi iremediabil o societate comercială. Totodată, arată că, prin modul de soluţionare a cererilor de către judecătorii delegaţi ai oficiului registrului comerţului, fără citarea acţionarilor, a administratorilor sau a celorlalţi reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale vizate de cererile petenţilor, aceştia sunt puşi în imposibilitatea de a participa la judecată şi nu pot lua cunoştinţă de actele depuse de terţele persoane. Mai mult, prin procedura înregistrării în registrul comerţului a actelor depuse de petenţi numai în baza hotărârii judecătorului delegat, se exclude posibilitatea reprezentanţilor societăţilor comerciale vizate de a interveni la timp pentru stoparea unor acte frauduloase şi păguboase.Tribunalul Comercial Argeş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi de Ministerul Justiţiei, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 11 mai 1998.Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 au următorul cuprins: „(1) Înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.(1¹) Judecătorul-delegat întâi sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al unei persoane juridice în alt judeţ se va pronunţa, prin aceeaşi încheiere, şi asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel înfiinţate, radierii celor care îşi încetează existenţa ori înregistrării în registrul comerţului a modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice care dobândesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, după caz, precum şi asupra înmatriculării şi radierii persoanelor juridice care îşi schimbă sediul social în alt judeţ.(2) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.(3) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.(4) Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.(5) Motivele recursului se pot depune la instanţă, cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.(6) În cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului.“În susţinerea neconstituţionalităţii textelor criticate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 privind economia. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Cu privire la dispoziţiile art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998, Curtea reţine că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare“. Astfel fiind, normele metodologice nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor este inadmisibilă. II. Sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990, Curtea observă că potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, astfel cum a fost modificat prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, aprobată prin Legea nr. 2/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011, atribuţiile judecătorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comerţului, fără ca instituţia judecătorului delegat să fi fost, expres sau implicit, desfiinţată. Din textul legal menţionat se înţelege că numai pe o perioadă determinată competenţele judecătorului delegat au fost preluate de către directorul oficiului registrului comerţului, urmând ca, în viitor, potrivit art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009, activitatea de înregistrare în registrul comerţului să fie efectuată de registratorii comerciali. Însă, până în momentul de faţă, nu a fost adoptată o atare reglementare legală; implicit, se reţine că aplicarea prevederilor legale referitoare la competenţele judecătorul delegat a fost practic suspendată. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt formal în vigoare, fiind doar suspendată aplicarea lor în ceea ce priveşte competenţele judecătorului delegat, competenţa de a efectua înregistrarea în registrul comerţului revenind temporar directorul oficiului registrului comerţului. III. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 26/1990, prin numeroase decizii, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, atâta vreme cât subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale, iar prevederile de lege criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcţionarea societăţilor comerciale în condiţii de legalitate, fără să conţină dispoziţii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiţie ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 315 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 12 mai 2011, Decizia nr. 1.274 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.339 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 14 decembrie 2009. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Financiar Urban“ - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 436/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeş. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi de Ministerul Justiţiei, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu