DECIZIE Nr.
1386 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art.
20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 111 din 24 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art.
20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Meldin" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr.
5.269/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de
neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate instituie
discriminări între participanţii la procedura insolvenţei în funcţie de
disponibilităţile lor băneşti.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din'17 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.269/100/2007, Tribunalul
Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Meldin" - S.R.L. din Cluj-Napoca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că prevederile alin. (1) ale art. 4 coroborate cu
cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 instituie „o prezumţie de ilicitate în
contradicţie cu prezumţia legală constituţională, consacrată de art. 44 alin.
(8) teza finală, sub aspectul cheltuielilor aferente procedurii efectuate de
administratorul judiciar, în perioada de observaţie din cadrul procedurii
generale". Astfel, legea ar trebui să facă distincţie între două situaţii
posibile: dacă deschiderea procedurii generale s-a realizat justificat sau s-a
datorat culpei creditorilor sau a altei persoane responsabile, care, cu
rea-credinţă, a determinat aplicarea procedurii insolvenţei debitorului.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 20 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (1): „Toate
cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele
privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate
de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea
debitorului."
-Art. 20 referitor la
principalele atribuţii ale administratorului judiciar.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 44 alin. (1), (2), (4) şi (8) care garantează dreptul de proprietate
privată, precum' şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 651 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 19 ianuarie 2006, Curtea a statuat că, în cadrul
procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o
poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi
participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la
procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în
interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a intregii proceduri, în
interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia,
cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica
creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.
In virtutea atribuţiilor
stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprind
diverse acte şi operaţiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfăşurări
a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în temeiul art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 4
alin. (4) din lege, „In lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza
fondul de lichidare, plăţile efectuându-se pe baza unui buget previzional pe o
perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic". Scopul înfiinţării fondului de lichidare îl
reprezintă asigurarea sumelor necesare procedurii, precum şi remunerarea
activităţii desfăşurate de lichidator sau administrator în situaţia în care, fn
patrimoniul debitorului, nu există fonduri sau bunuri valorificabile.
Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 4 alin.
(1) coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 nu înfrâng
dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Autorul excepţiei porneşte de la o
premisă greşită, şi anume aceea
a absolutizării exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate,
făcându-se însă abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136
alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, în
condiţiile stabilite de legea organică. In lumina acestor prevederi
constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca
drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat legiuitorul nu a făcut decât
să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale. De altfel, o soluţie contrară ar fi de natură să genereze o
situaţie inechitabilă pentru ceilalţi contribuabili la fondul de lichidare, şi
anume ca aceştia să suporte indirect cheltuielile de lichidare ale unei
societăţi, în condiţiile în care aceasta deţine bunuri în patrimoniu.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art. 20 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Meldin" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.269/100/2007 al
Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu