DECIZIE Nr.
1379 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 575 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 83 din 8 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art.
575 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei
Paşcani.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 7 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.054/866/2009, Judecătoria
Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Irina Mihaela Pascu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că, potrivit teoriei şi practicii procesuale civile,
procesul civil cunoaşte mai multe etape, faza executării silite
făcând parte integrantă a acestuia. In măsura în care
principiile constituţionale ale liberului acces la justiţie şi
dreptului la apărare sunt garantate, rezultă că aceste principii
trebuie să cârmuiască deopotrivă şi faza executării
silite. Or, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în
redactarea sa actuală, lăsând la latitudinea instanţei de
judecată măsura procesuală a suspendării cauzei până
la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei,
nu asigură în mod efectiv accesul la justiţie şi dreptul la
apărare al părţii supuse procedurii executării. Nu se poate
accepta ca în cadrul unei proceduri execuţionale care are ca obiect o
hotărâre judecătorească de înapoiere a copilului în ţara
reşedinţei sale obişnuite să devină aplicabile, prin
analogie, prevederile art. 575 din Codul de procedură civilă,
fără ca prin aceasta să nu se aducă atingere gravă
demnităţii fiinţei umane, astfel cum aceasta este garantată
de prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, si interesului superior
al copilului, consacrat de art. 49.
Judecătoria Paşcani apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. Art. 403
alin. 1 pct. c) din Codul de procedură civilă acordă
instanţei de judecată posibilitatea de a examina, de la caz la caz,
dacă se impune, suspendarea executării silite, în funcţie de împrejurările
cauzei şi consecinţele produse de executare. Referitor la critica
prevederilor art. 575 din Codul de procedură civilă, instanţa
arată că, deşi legea procesuală română nu reglementează
distinct executarea silită a obligaţiei civile de a preda un minor,
posibilitatea ducerii la îndeplinire a acestei obligaţii de a face, prin
aplicarea unei amenzi civile debitorului, corespunde exigenţelor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de
procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă
se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară
de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 575: „Dacă partea obligată să
predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi
îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea
somaţiei, predarea lui se va face prin executare silită."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 21, art. 22 alin. (2), art. 24, 26 şi 49.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 541 din 7 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15
august 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate
prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să
dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea
provizorie a executării până la soluţionarea cererii de
suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din
dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o
măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care
s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu
s-ar putea repara.
Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea
suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată
să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru
tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii
suspendării la aprecierea judecătorului este menită să îi
permită acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând
eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale,
incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea
caracter imperativ.
Pe de altă parte, încheierea prin care este
soluţionată cererea de suspendare este supusă căii de atac
a recursului, prilej care permite părţii nemulţumite de
soluţia adoptată să obţină îndreptarea acesteia.
Soluţia adoptată în decizia anterioară,
ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au
apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale în această materie.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate referitoare la art. 575 din Codul de procedură
civilă, Curtea reţine că, în cazul în care obligaţia
debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în predarea
unui bun mobil, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia
sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul va proceda la
executarea silită. Bunul mobil căruia îi este aplicată procedura
de executare silită prevăzută de dispoziţiile criticate
este un bun determinat prin calitate şi cantitate, finalitatea acestei
proceduri fiind evidentă, şi anume determinarea debitorului de a executa
obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe
care numai el o poate executa.
Aşa fiind, Curtea constată că sfera de
aplicare a dispoziţiilor art. 575 din Codul de procedură civilă
reprezintă un aspect de interpretare şi aplicare coroborată a
legilor incidente în cauza aflată pe rolul instanţei, aceasta din
urmă fiind singura competentă a decide cu privire la modalitatea în
care va aplica norma procesuală civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Mihaela Pascu
în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei Paşcani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu