DECIZIE Nr.
1375 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) si art. 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei
de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 822 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) şi art. 111 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Class Special Event" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 22.703/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
- Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 22.703/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Class Special Event" - S.R.L. din
Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect o somaţie de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât, prin procedura specială pe care acestea o
instituie, se exclude posibilitatea administrării de probe pentru dovedirea
drepturilor părţilor, defavorizându-se debitorul de bună-credinţă.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, astfel cum a fost modificată
prin Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 142/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, şi rectificată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, având următorul
cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a
intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma
examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt
justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către
debitor, precum şi termenul de plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi
nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit
înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 10 alin. (2): „Prin
contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva
titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8,
cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii
creditorului.";
- Art. 111: „(1)
Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu
privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional
şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24
alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de
proprietate privată şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De
asemenea, autorul invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la
un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că a fost sesizată
în numeroase rânduri cu neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
în ansamblu ori a principalelor dispoziţii ale acesteia, criticile fiind
similare cu cele din cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 470 din 4
decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89
din 31 ianuarie 2004, Curtea a statuat, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru
recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din
înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea
mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate
ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind
deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare.
De asemenea, prin Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a constatat că textele de
lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran
a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu acelaşi prilej Curtea
a reţinut că, pe de o parte, ordonanţa constituie titlu executoriu, împotriva
căruia debitorul poate formula contestaţie la executare potrivit normelor
Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanţa nu are autoritate
de lucru judecat faţă de fondul raporturilor juridice dintre părţi.
In acelaşi timp, prin Decizia nr. 1.388 din 16
decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a
reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura
recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al
procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima
fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi.
Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această procedură se aplică doar în
cazul „creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată
a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori
determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi
prin semnătură ori în alt mod admis de lege". Prin urmare, ordonanţa
cu somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la
obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de
părţi, fiind justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri.
Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate
conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă
pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului
la apărare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că ordonanţa cu
somaţia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă,
are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la
art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din ordonanţă exclude autoritatea
lucrului judecat, „cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea părţilor ca ulterior să îşi
valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altă
natură, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Class Special Event" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
22.703/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma