DECIZIE Nr.
1372 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 801 din 30 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar
-judecator
Petre Lazaroiu
-judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu
-judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal,
exceptie ridicata de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Curtii de
Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 925/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie
ridicata de Relu Teodorescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 20 Tratatele internationale privind
drepturile omului, precum si ale art. 11 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice referitoare la interdictia
întemnitarii pentru persoanele care nu sunt în masura sa execute o obligatie
contractuala, deoarece pentru faptele retinute în sarcina sa exista sanctiunea
prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra Cecului.
Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze
cu minori nu si-a exprimat opinia cu privire la
fondul exceptiei formulate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal - Inselaciunea,
care au urmatorul continut:
„Inselaciunea savârsita prin folosire de nume sau
calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi
o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu
prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât,
fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în alineatele
precedente, dupa distinctiile acolo aratate."
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii
deciziilor nr. 855 din 24 iunie 2010, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010, si Deciziei nr. 566 din 27
octombrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982
din 4 noiembrie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca „înselaciunea, în
oricare dintre variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului,
constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice
patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. In toate sistemele
de drept înselaciunea ori escrocheria este o fapta incriminata si sever
sanctionata. Scopul acestei reglementari este acela de a-i proteja pe cei ce
îsi exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile economice, comerciale,
inclusiv pe cele contractuale.
[...] Drept urmare, prin incriminarea ca infractiune de
înselaciune a faptei savârsite prin folosire de nume sau calitati mincinoase
ori de alte mijloace frauduloase, precum si a faptei de inducere sau mentinere
în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract,
savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat
sau executat contractul în conditiile stipulate, textul de lege criticat nu
încalca prevederile art. 11 si 20 din Legea fundamentala, referitoare la
«dreptul international si dreptul intern», respectiv la «tratatele
internationale privind drepturile omului»."
De asemenea, asa cum rezulta din chiar continutul
textului criticat, elementul material al infractiunii de înselaciune are drept
premisa o actiune si, respectiv, o omisiune, care induce co-contractantul
într-o eroare determinanta la încheierea ori executarea actului. Daca eroarea
nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în conditiile
respective. Prin urmare, nu poate fi confundata infractiunea de înselaciune cu
neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor
constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 11 din Pactul
International cu privire la drepturile civile si politice referitoare la
interdictia întemnitarii pentru persoanele care nu sunt în masura sa execute o
obligatie contractuala este nepertinenta.
Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi
de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele
deciziilor mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal,
exceptie ridicata de Relu Teodorescu în Dosarul nr. 925/271/2006 al Curtii de
Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 26 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru