DECIZIE Nr.
1372 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. a) si d) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 831 din 3 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Dumitru
Crăciun în Dosarul nr. 161/103/2004 alCurţii de Apel Bacău - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 161/103/2004, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a)
şi d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Dumitru Crăciun.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele criticate încalcă grav prevederile art.
16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie. El este nemulţumit de faptul că,
printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul art. 138 din Legea nr.
85/2006, a fost obligat la plata unei sume de bani reprezentând întregul activ
al societăţii. Astfel, patrimoniul societăţii a suferit o diminuare în condiţii
care nu corespund prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (9),
potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiune
ori contravenţie pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Textul
legal criticat încalcă şi prevederile art. 45 din Constituţie referitoare la
libertatea economică, prin aceea că nu face distincţie între răspunderea
administratorului sau asociatului unic ai societăţii comerciale care nu are
personal de specialitate care să administreze activitatea şi cei ai
societăţilor care au astfel de personal.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia este
neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nu instituie prezumţia de culpă a
persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret
natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care
au contribuit la ajungerea acestora în stare de insolvenţă şi care pot antrena
răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
„(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,
judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană
juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor
de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă
persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre
următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; [...]
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să
dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în
conformitate cu legea;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44, art. 45 şi art. 53.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 25/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 8 martie 2004, şi prin
Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
120 din 19 februarie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate
„nu instituie prezumţia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a
fi stabilită", ci „prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru
societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia
în stare de insolventă şi care pot antrena răspunderea unor persoane din
organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a
măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolventă a
societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor
procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi
pertinent. In cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere
a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum
şi căile legale de atac".
Soluţia adoptată în deciziile anterioare, ca şi
considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi, în
cauza de faţă, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Dumitru Crăciun în Dosarul nr.
161/103/2004 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu