DECIZIE Nr.
1371 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii
executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 818 din 27 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Dual" - S.R.L, din Târgovişte în Dosarul nr. 107/315/2009 al
Judecătoriei Târgovişte.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 107/315/2009, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Dual" - S.R.L, din Târgovişte.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale contravin art.
24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece permit instanţei de judecată să
soluţioneze o cauză fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar
pe baza susţinerilor subiective ale creditorului, fără ca debitoarea să poată
administra probe în apărare. Apărarea exercitată pe calea cererii de anulare nu
poate fi la fel de eficientă ca aceea de care partea ar putea beneficia într-o
cale de atac de drept comun.
Tribunalul Iaşi apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin reglementarea servitutii de
vedere, legiuitorul a impus o limitare rezonabilă în valorificarea atributelor
dreptului de proprietate privată, limitare justificată de necesitatea
prevenirii exercitării abuzive a dreptului de proprietate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, texte
de lege care au următorul conţinut: „In citaţie se va preciza ca până cel
mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este obligat să depună
întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de
a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. In cazul nedepunerii
întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor
creditorului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile referitoare la obligativitatea depunerii întâmpinării
de către pârât au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub
aspectul încălcării principiilor constituţionale referitoare la dreptul la
apărare şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 128/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002,
prin Decizia nr. 17/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 129 din 27 februarie 2003, sau prin Decizia nr. 131/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 22 aprilie 2004, Curtea
s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate,
respingând criticile formulate.
Cu aceste prilejuri s-a reţinut că textul de lege dedus
controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel,
prin instituirea obligativităţii întâmpinării, se asigură de plano echilibrul
procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte
apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor,
posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a acţiunii
introductive a reclamantului.
Pe de altă parte, textul criticat contribuie la
urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu
întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte,
încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti
apărările în cunoştinţă de cauză, în raport de susţinerile pârâtului, cuprinse
în întâmpinare.
Instituirea obligativităţii depunerii întâmpinării, cu
consecinţa decăderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, se
circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a
procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
legiuitorului ordinar, care a acţionat, deci, în limitele prerogativelor sale
constituţionale.
Soluţia adoptată în deciziile anterioare, ca şi
considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă, întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Dual" - S.R.L, din Târgovişte în Dosarul nr. 107/315/2009 al
Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu