DECIZIE   Nr. 137 din 5 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 295 din 6 mai 2009

Ioan Vida                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu         -judecător

Aspazia Cojocaru             -judecător

Acsinte Gaspar                -judecător

Petre Lăzăroiu                  -judecător

Ion Predescu                    -judecător

Tudorel Toader                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan    -judecător

Augustin Zegrean            -judecător

Antonia Constantin          - procuror

Maria Bratu                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Rodica V. Covalciuc în Dosarul nr. 6.511/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează o omisiune legislativă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.511/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu  excepţia de  neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Rodica V Covalciuc.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 18/1991 este neconstituţională, „deoarece nu indică actele normative la care face referire şi, de asemenea, omite perioada în care Decretul nr. 493/1954 s-a aplicat". Totodată, arată că „este neconstituţională practica instanţelor judecătoreşti care permit altor persoane să dobândească dreptul de proprietate, în detrimentul celor îndreptăţiţi".

Judecătoria Timişoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 36 din Legea 18/1991 sunt constituţionale. In acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 44, deoarece, pe de o parte, încălcarea principiului egalităţii intervine atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale fără să existe o motivare obiectivă şi raţională, iar pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale privind garantarea proprietăţii private se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. In ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 24, 31, 51 şi 52 invocate ca fiind încălcate, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(l)Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.

(2)Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

(3)Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

(4) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

(5)Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

(51) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen.

(6)Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 46 relativ la dreptul la moştenire, art. 51 privind dreptul de petiţionare şi ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că Legea nr. 18/1991 „nu indică actele normative la care face referire şi, de asemenea, omite perioada în care Decretul nr. 493/1954 s-a aplicat". Examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Rodica V. Covalciucîn Dosarul nr. 6.511/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

Prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu