DECIZIE Nr.
1362 din 27 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prin raportare la
art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 140/203/2009
al Judecătoriei Câmpeni.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 140/203/2009, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148
alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Detunata" - S.A. Abrud într-o cauză având ca obiect soluţionarea
contestaţiei la executare silită.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că obligarea plăţii cauţiunii ca o condiţie de acces la
judecarea cererii de suspendare a executării silite încalcă accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, se arată că se încalcă
egalitatea în drepturi dintre debitor şi creditor, motivat de faptul că primul
trebuie să plătească o cauţiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a
executării silite, iar creditorul are dreptul de a-şi recupera eventualul
prejudiciu care i s-a cauzat în ipoteza respingerii contestaţiei la executare
silită. In susţinerea excepţiei este invocată şi jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului - Cauza Airey împotriva Irlandei (1979).
Judecătoria Abrud apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. In
realitate, critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 148 alin.
(2) lit. a) din Codul de procedură fiscală prin raportare la cele ale art. 403
alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora Curtea urmează să se
pronunţe. Astfel, textele criticate ca fiind neconstituţionale au următorul
cuprins:
- Art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003: „(2) Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau
de creditor, în condiţiile legii; [...]";
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Până
la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi,
art. 20 referitor la tratatele privind drepturile omului, art. 21 privind
accesul liber la justiţie, art. 44 privind proprietatea privată, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art.
136 alin. (5) privind proprietatea. Totodată, consideră că sunt încălcate şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând textele considerate neconstituţionale, precum
şi motivarea excepţiei, Curtea constată că autorul acesteia critică soluţia
legislativă cuprinsă la art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, fiind
nemulţumit de faptul că pentru a cere suspendarea executării silite este nevoit
să plătească o cauţiune. In legătură cu această problemă, Curtea s-a mai
pronunţat în raport cu o critică identică de neconstituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a statuat, invocând
bogata sa jurisprudenţa în materia cauţiunii, că „instituirea obligaţiei de
plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă
finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru
creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare
a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui
atare drept de către debitorii rău-platnici.
Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita
suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie".
De asemenea, Curtea a mai reţinut că, acceptând
raţionamentul autorului excepţiei, „ar însemna că, practic, art. 403 alin. 1
din Codul de procedură civilă nu se mai justifică şi, prin urmare, nu se aplică
nici instituţia cauţiunii".
Neintervenind elemente noi de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin raportare la art.
403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 140/203/2009 al
Judecătoriei Câmpeni.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly