DECIZIE Nr.
1353 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 844 din 7 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul
nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece
autorul acesteia solicită aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.905/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995,
preluate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Luca Circo Voicu Dorel într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului
Societăţii Comerciale „Fabric Zarand" - S.A. din Brad.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea în cauză a
prevederilor criticate contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(4) şi art.
78 din Constituţie, deoarece faptele pentru care s-a solicitat stabilirea
răspunderii administratorului sunt anterioare declanşării procedurii de
faliment.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea instanţei de judecată, îl constituie dispoziţiile art.
137 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, dispoziţii abrogate prin art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Curtea constată însă că soluţia
legislativă criticată a fost preluată în cuprinsul dispoziţiilor art. 138 din
Legea nr. 85/2006, modificate şi completate prin Legea nr. 277/2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, având
următorul cuprins:
„Art. 138. - (1) La
cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic
poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în
stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din
cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a
cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a)au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b)au făcut acte de comerţ în interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei
activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să
dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în
conformitate cu legea;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura
persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit
sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi
creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură
aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor poate cere
judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.
(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în
raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de
insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis
să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care
se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie.
(4) In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor
prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de
insolventă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au
exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza
insolventă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele
colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele
care au cauzat insolventă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat
insolventă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor
la aceste decizii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorul acesteia susţine că „aplicarea dispoziţiilor art. 137 din
Legea nr. 64/1995" încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21
privind accesul liber la justiţie şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a
legii.
Curtea constată că aceste susţineri nu constituie o
veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci autorul excepţiei este
nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a legii, or, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Aplicarea în
timp a legilor este de competenţa instanţelor de judecată, nefiind o problemă
de constituţionalitate a legilor.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel
cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul
nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean