DECIZIE Nr.
1352 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu şi Simona
Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 30.649/3/2009, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004. Excepţia a fost ridicată de intimaţii
intervenienţi Romeo Pomponiu şi Simona Pomponiu în cadrul soluţionării
recursului declarat de primarul sectorului 2 şi de municipiul Bucureşti, prin
primarul general, împotriva Sentinţei civile nr. 2.662 din 9 octombrie 2009,
pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi
fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 14 alin. (4) din Legea
nr. 554/2004 contravin principiului egalităţii în faţa legii, accesului liber
la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece recunoaşterea în
favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei
prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de
tratament a persoanelor şi principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus
de lege. De asemenea, consideră că se înfrânge însăşi raţiunea legii
contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecţiei
cetăţeanului faţă de actele nelegale ale autorităţilor, golindu-se de conţinut
principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Mai precizează
autorii excepţiei de neconstituţionalitate că poziţia preferenţială de care se
bucură autorităţile publice locale nu conferă o protecţie egală a drepturilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I
pct. 20 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Textul de lege criticat are în prezent următorul
conţinut:
- Art.14 alin. (4) - Suspendarea executării actului: „(4)
Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate
fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este
suspensiv de executare."
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor criticate,
sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 747 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 468 din 7 iulie
2010, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.
Cu acel prilej, Curtea a arătat
că reglementarea dreptului la recurs doar pentru partea care, potrivit art. 1
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a considerat vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică
şi s-a adresat instanţei competente în vederea recunoaşterii dreptului pretins
sau a interesului legitim şi a reparării pagubei ce i-a fost cauzată ar
reprezenta o nesocotire a principiului egalităţii armelor specific procesului
echitabil.
Totodată, Curtea a reţinut că autorul excepţiei susţine
că raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă
de actele emise de autorităţile administrative, şi nu invers. Curtea a
constatat însă că o astfel de protecţie survine doar ca urmare a unei hotărâri
judecătoreşti care trebuie să fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul
căruia şi autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumţia de
legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune
suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea unei hotărâri
cu privire la legalitatea acestuia. In acest context, este firesc ca actul să
îşi producă efectele până la momentul în care instanţa se pronunţă în mod
definitiv asupra necesităţii suspendării executării acestuia.
De asemenea, Curtea a constatat că textele de lege
criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, persoana
care se consideră vătămată şi autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate
se contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanţele
judecătoreşti în vederea suspendării efectelor actului contestat printr-o cerere
alăturată acţiunii principale, potrivit art. 14 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, respectiv, printr-o acţiune directă introdusă în condiţiile art. 15
din aceeaşi lege.
Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe
care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe.
In plus, Curtea observă că, întrucât suspendarea
executării actului administrativ contestat este dispusă de instanţa
judecătorească „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube
iminente", astfel
cum prevede alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 554/2004, recursul nu este
suspensiv de executare, această prevedere fiind pe deplin justificată de natura
cauzelor supuse soluţionării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Romeo Pomponiu şi Simona
Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean