DECIZIE Nr.
1351 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991
privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991
privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, excepţie ridicată de
Codrin Stefănescu în Dosarul nr. 11.612/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei Codrin Stefănescu prin care acesta solicită
acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune
cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul art.
14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată şi constată
cauza în stare de judecată.
Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 11.612/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor
publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de petentul Codrin Stefănescu într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 39 privind libertatea întrunirilor,
deoarece creează o premisă juridică defavorabilă celor care doresc să
organizeze o adunare publică paşnică şi impun cetăţenilor o restricţie asupra
libertăţii întrunirilor, deşi aceasta este garantată de Constituţie. Totodată,
arată că dispoziţiile de lege criticate creează un regim discriminatoriu, în
funcţie de opinie şi apartenenţă politică, regim care încalcă principiul
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece, în cazul în care se organizează
o adunare publică al cărei scop este acela de a manifesta public protestul faţă
de opinia adoptată de Primăria Municipiului Bucureşti sau de Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, este evident că nu se va elibera autorizaţia
necesară organizării.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege
criticate nu instituie discriminări de natură a afecta principiul egalităţii în
faţa legii, ci instituie o sancţiune pentru nerespectarea legii. Invocă, de
asemenea, Decizia nr. 1.123/2008 a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea
şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu următorul conţinut:
- Art. 26 lit. a): „Constituie
contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor
infracţiuni:
a) organizarea şi desfăşurarea de adunări publice
nedeclarate, neînregistrate sau interzise; [...]."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 39 privind libertatea
întrunirilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor criticate,
sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 789
din 25 noiembrie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea a arătat, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr.
60/1991, potrivit cărora desfăşurarea adunărilor publice este permisă doar cu
condiţia declarării lor prealabile, nu contravin libertăţii de întrunire,
reglementate de Constituţia României şi Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a invocat, cu acel prilej,
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de
exemplu cauzele Platform „Arzte furdas Leben" contra Austriei, 1985, şi Rassemblement jurassien contra Elveţiei, 1979, unde
instanţa de la Strasbourg a reţinut că art. 11 din Convenţie presupune că
fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile şi adecvate pentru a
asigura desfăşurarea paşnică a manifestaţiilor licite ale cetăţenilor săi şi că
pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea
obligaţiei de a se obţine o autorizaţie prealabilă, întrucât autorităţile au
posibilitatea, în aceste condiţii, să vegheze asupra respectării ordinii
publice si să ia măsurile necesare
pentru ca libertatea manifestaţiilor să fie pe deplin asigurată.
Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe
care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe.
In plus, Curtea observă că şi jurisprudenţa mai recentă
a Curţii Europene a Drepturilor Omului este în acelaşi sens. De exemplu, prin
Hotărârea din 7 octombrie 2008, pronunţată în Cauza Eva
Molnar contra Ungariei, Curtea de la Strasbourg a
stabilit că paragraful 2 al art. 11 din Convenţie îndreptăţeşte statele să
impună restricţii legale ale exerciţiului libertăţii de întrunire. Totodată,
aceste restricţii ale libertăţii adunărilor paşnice desfăşurate în locuri
publice sunt menite a asigura protecţia drepturilor celorlalţi, în special în
ceea ce priveşte prevenirea dezordinii şi menţinerea unei ordini în trafic.
De asemenea, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 18 decembrie 2007, pronunţată
în Cauza Nurettin Aldemir şi alţii contra Turciei, faptul că, de
principiu, cerinţa obţinerii unei notificări prealabile nu afectează esenţa
dreptului la întruniri şi că nici impunerea obţinerii unei autorizaţii
prealabile - din raţiuni de ordine publică şi securitate naţională - pentru
organizarea şi desfăşurarea unei adunări publice nu este contrară spiritului
art. 11. In opinia instanţei de contencios al drepturilor omului, pe de-o
parte, orice demonstraţie în spaţiul public poate cauza o anumită afectare a
normalităţii cotidiene, iar, pe de altă parte, este important ca autorităţile
să ia măsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la
locul desfăşurării demonstraţiei, de orice natură ar fi aceasta. De aceea, este
esenţial ca organizatorii şi participanţii la orice adunări publice - ca actori
ai procesului democratic - să se conformeze regulilor democraţiei, prin
respectarea normelor juridice ce reglementează acest domeniu (Hotărârea din 29
noiembrie 2007, pronunţată în Cauza Balgik şi alţii contra Turciei).
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la generarea unei stări de discriminare pe criterii de opinie şi
apartenenţă politică, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută,
întrucât organizarea şi desfăşurarea de adunări publice constituie contravenţie,
potrivit dispoziţiilor de lege criticate, numai dacă acestea sunt nedeclarate,
neînregistrate sau interzise. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere legiuitorul
atunci când a sancţionat fapta de a organiza sau desfăşura adunări publice fără
să fi fost declarate, înregistrate sau permise, este numai împrejurarea că nu
au fost respectate condiţiile prevăzute de lege şi nicidecum apartenenţa
participanţilor la un anumit partid politic. Aşadar, dispoziţiile de lege
criticate se aplică în aceeaşi măsură tuturor persoanelor, indiferent de
opiniile sau de convingerile politice ale acestora, respectând astfel
dispoziţiile art. 4 si art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi
desfăşurarea adunărilor publice, excepţie ridicată de Codrin Ştefănescu în
Dosarul nr. 11.612/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean