DECIZIE Nr.
135 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 318/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 179 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea
energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Miliana Ungureanu în
Dosarul nr. 170/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 170/C/2006, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) pct. 4
din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Excepţia a fost ridicată de
Miliana Ungureanu într-o cauză având ca obiect judecarea cererii pentru plata
unor despăgubiri pentru folosirea unui teren de către Societatea Comercială
„Electrica Muntenia Nord" - S.A., Sucursala Galaţi şi instituirea unei
servituti de trecere.
In motivarea excepţiei autoarea
acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin
principiului constituţional al garantării proprietăţii private, deoarece împiedică
titularul dreptului de proprietate să exercite toate atributele dreptului său,
şi în special folosinţa şi dispoziţia, prin instituirea, cu titlu gratuit, a
unei servituti publice asupra terenului proprietate privată.
Judecătoria Galaţi nu
şi-a exprimat opinia asupra excepţiei invocate, contrar dispoziţiilor art. 29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederea legală criticată este constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl
constituie prevederile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, ce au
următorul cuprins:
„(4) Terenurile pe care se situează reţelele
electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt
şi rămân în proprietatea publică a statului."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 -
Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 alin. (1) teza
întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate, alin. (3) privind exproprierea, alin. (5) referitoare la dreptul
autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu
obligaţia de a despăgubi proprietarul, alin. (6) ce statuează asupra
despăgubirilor ce se cuvin proprietarului şi alin. (7) privind obligaţia
proprietarului de a respecta sarcinile ce îi revin potrivit legii sau
obiceiului.
De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 17
din Declaraţia universală a drepturilor omului şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţia
legală ce constituie obiectul acesteia a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi
la cele cuprinse în art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 203 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 544 din 27 iunie 2005, Curtea a statuat că textul
de lege criticat nu dispune exproprierea şi nici transferul dreptului de
proprietate în vreun alt mod, ci doar constată că „terenurile pe care se
situează reţelele electrice existente la data intrării în vigoare a prezentei
legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului". Această prevedere
se justifică prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, potrivit
cărora fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice „(...) şi alte bunuri
stabilite de legea organică". Dispoziţiile atacate dau expresie si
prevederilor constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (4) ale aceluiaşi
articol, potrivit cărora proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale şi este inalienabilă.
De asemenea, prin decizia
menţionată s-a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, statul are o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală
a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, în cauza „James
şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o
încălcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, dacă privarea de proprietate răspunde unei
„utilităţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. i adiţional la Convenţie. In vederea
realizării scopului ei legitim,' „măsura privativa de proprietate trebuie însă
să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al
comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale ale individului". Mai
mult, ea trebuie să aibă loc în condiţiile prevăzute de legea internă, care
este necesar să fie accesibilă, publică şi previzibilă, şi să cuprindă o
procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea română respectă
exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi
considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza
de faţă, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine în
prezenta cauză nicio contradicţie a textului de lege criticat cu prevederile
art. 17 din Declaraţia universală a drepturilor omului, prin raportare la art.
20 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 37
alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de
Miliana Ungureanu în Dosarul nr. 170/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie