DECIZIE Nr. 135 din 23 aprilie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. d)
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 28 iunie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr.
29/1990, exceptie ridicata de Pavel Traian Danca in Dosarul nr. 3.143/CA/2001
al Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate au un temei
constitutional. Astfel, potrivit art. 48 alin. (2) din Constitutie, conditiile
si limitele exercitarii dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica se
stabilesc prin lege. Totodata actele administrative sunt supuse controlului
judecatoresc.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
3.143/CA/2001, Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicata de Pavel Traian Danca intr-o cauza
avand ca obiect anularea unei hotarari a Consiliului Local Bacau.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, care excepteaza actele de gestiune
savarsite de stat in calitate de persoana juridica pentru administrarea
patrimoniului sau de la posibilitatea atacarii in justitie, incalca
dispozitiile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, precum
si dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie privind egalitatea in fata
legii si principiul ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de
proprietar, prevazut la art. 41 alin. (2) din Constitutie. Se arata ca
"proprietatea publica pe care statul o exercita nu poate fi mai presus
decat proprietatea privata si, deci, nu poate fi exceptata de la controlul
contenciosului administrativ".
Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala si contencios administrativ
apreciaza ca prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ
nr. 29/1990 nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (2), art. 21 si art. 41
alin. (2) din Constitutie, deoarece "exceptarea de sub incidenta
procedurii speciale a contenciosului administrativ prevazut de Legea nr.
29/1990 nu este o exceptare de sub incidenta si competenta generala a
instantelor judecatoresti; actele de gestiune exceptate de sub incidenta legii
speciale a contenciosului administrativ raman supuse cenzurii instantei dupa
procedura si competenta dreptului comun".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este nefondata. In
argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "prin reglementarea in
Legea fundamentala a accesului liber la justitie au fost avute in vedere
instantele de drept comun. Atunci cand a dorit sa prevada ca unele litigii
trebuie solutionate de anumite instante, in speta de cele de contencios
administrativ, constituantul a consacrat acestui drept un text distinct,
respectiv, art. 48". Potrivit opiniei presedintelui Camerei Deputatilor,
dispozitia cuprinsa la art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 reprezinta o
limitare a dreptului persoanei de a se adresa instantei de contencios
administrativ, care este conforma cu dispozitiile art. 48 alin. (2) din
Constitutie. Se invoca in sustinerea punctului de vedere exprimat jurisprudenta
Curtii Constitutionale (Decizia nr. 153 din 19 septembrie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 14 noiembrie 2000).
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2
lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 este neintemeiata,
intrucat exista o delimitare a autoritatii judecatoresti de contencios
administrativ fata de autoritatea judecatoreasca de drept comun. In consecinta,
"unele acte ale autoritatii administrative vor fi de competenta
instantelor de contencios administrativ, iar altele vor ramane de competenta
instantelor de drept comun". Ratiunea acestei departajari o reprezinta
"distinctia dintre actele de autoritate si cele de gestiune ale
autoritatii administrative". Aceasta distinctie, care este traditionala in
dreptul administrativ romanesc, nu trebuie asimilata cu "intentia
legiuitorului de a scoate aceste acte din sfera oricarui control
judecatoresc". In concluzie, Guvernul apreciaza ca "prevederile care
fac obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate nu vin deloc in
contradictie cu art. 21 din Constitutie care prevede accesul liber la justitie,
pentru ca articolul contestat nu interzice accesul la justitie, ci doar
pastreaza competenta de drept comun, si nu contravine nici dispozitiilor art.
16 alin. (2) din Constitutie". In legatura cu invocarea dispozitiilor art.
41 alin. (2) din Constitutie privind ocrotirea egala a proprietatii private,
indiferent de titular, Guvernul considera ca acest text nu este incident in
cauza.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, text
care are urmatorul cuprins:
Art. 2: "Nu pot fi atacate in justitie: [...]
d) actele de gestiune savarsite de stat in calitate de persoana juridica si
pentru administrarea patrimoniului sau [...]".
Autorul exceptiei considera, in esenta, ca exceptarea actelor
administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor Legii nr. 29/1990, deci
de la controlul judecatoresc realizat in cadrul contenciosului administrativ,
contravine dispozitiilor constitutionale privind egalitatea in drepturi,
accesul liber la justitie si ocrotirea egala a dreptului de proprietate
privata. Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul
continut:
- Art. 16. alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
- Art. 41 alin. (2) teza intai: "(2) Proprietatea privata este
ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Legea nr. 29/1990 stabileste, in conformitate cu dispozitiile art. 48 alin.
(2) din Constitutie, conditiile si limitele exercitarii dreptului persoanei de
a se adresa instantei de contencios administrativ. Art. 48 constituie temeiul
constitutional al raspunderii autoritatilor publice pentru vatamarile produse
persoanelor prin incalcarea sau nesocotirea drepturilor si libertatilor
acestora, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal
a unei cereri. Exceptarea prevazuta de textul de lege criticat pentru
neconstitutionalitate a actelor administrative de gestiune de la controlul
judecatoresc, pe calea contenciosului administrativ, nu are semnificatia sustragerii
acestei categorii de acte administrative de la controlul judecatoresc. Pe calea
dreptului comun, prevazut la nivel constitutional, de art. 21, iar la nivelul
legii, de Codul de procedura civila, si aceste acte intra sub cenzura
instantelor judecatoresti. Actele administrative emise de autoritatile publice
sunt diverse, putand fi acte de autoritate, de drept public, supuse controlului
jurisdictional de contencios administrativ, sau acte de drept privat, incheiate
de autoritatile publice in calitatea lor de persoane juridice civile, care
includ si actele administrative de gestiune, care sunt supuse controlului
judecatoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic existenta are la
baza deci diferenta de natura a celor doua categorii de acte administrative.
In ceea ce priveste sfera autoritatilor publice ale caror acte
administrative de gestiune sunt exceptate de la dispozitiile legale criticate
pentru neconstitutionalitate, aceasta nu se limiteaza la actele autoritatilor
publice centrale, cum prevedea initial Legea nr. 29/1990, adoptata anterior
Constitutiei, ci include si autoritatile publice locale. In acest sens
prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ au fost
modificate implicit prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 215/2001, precum si prin
Constitutia adoptata in anul 1991.
In consecinta, nici sustinerea potrivit careia exceptarea actelor
administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor Legii nr. 29/1990 ar
contraveni dispozitiilor art. 16 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) din
Constitutie nu este intemeiata, intrucat legea insasi prevede sistemul
diferentiat de control judecatoresc asupra celor doua categorii de acte
administrative, fara a se diminua prin aceasta protectia egala a proprietatii
private.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. d)
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicata de Pavel
Traian Danca in Dosarul nr. 3.143/CA/2001 al Curtii de Apel Oradea - Sectia
comerciala si contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 aprilie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta