Decizia Nr.1344 din 13.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Real Poker“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.222D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.799D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Casino System“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.013/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 255D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 6.280/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 967D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.656/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 4.799D/2010, nr. 255D/2011 şi nr. 967D/2011 la Dosarul nr. 4.222D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 14/2011. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, susţine că stabilirea unor condiţii de autorizare şi de acordare de noi licenţe în materia jocurilor de noroc face parte din marja de apreciere a statului naţional, iar sancţiunile prevăzute de lege sunt o consecinţă a încălcării obligaţiilor legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 7.971 din 13 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.557/288/2010, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Real Poker“ - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.013/320/2010, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Casino System“ - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.Prin Încheierea din 2 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.280/320/2010, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.Prin Încheierea din 29 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.656/320/2010, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models“ - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia invocă atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, apreciind că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, susţinând că: art. 1 alin. (1) contravine dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, deoarece monopolul de stat constituie prin el însuşi o măsură de îngrădire a pieţei, de barare a liberei iniţiative, de restrângere a concurenţei, prin concentrarea întregii activităţi în puterea unui singur operator; art. 12 alin. (5) contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, deoarece nimeni nu poate fi obligat să plătească preţul unor bunuri sau servicii de care nu a beneficiat; art. 14 din ordonanţa de urgenţă contravine dispoziţiilor art. 16 şi art. 44 din Constituţie, deoarece nivelul taxelor pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi nivelul minim al capitalului social subscris şi vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prohibitive, prevederilor constituţionale ale art. 45, deoarece liberul acces la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora vor fi garantate, în condiţiile ordonanţei de urgenţă, numai peste un anumit nivel al capitalului social, care nu este atât de disponibil cetăţenilor români, în raport cu veniturile lor, dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai decent, ale art. 135, prin afectarea caracterului de piaţă al economiei, fiind evident că s-a introdus un criteriu de selecţie al liberei iniţiative şi de restrângere a concurenţei, pe baza capitalului social deţinut, şi ale art. 139 alin. (1) care prevede că taxele se stabilesc numai prin lege, iar nu şi prin ordonanţe; art. 14 alin. (4) contravine art. 135 din Constituţie, deoarece creează dificultăţi organizatorilor de jocuri de noroc; art. 14 alin. (6) lit. a) instituie o altă restrângere a concurenţei libere, prin stabilirea de limite de mijloace de joc, pe locaţii, neavând nicio justificare economică; art. 17 alin. (1), (7) şi (9) contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 16 şi art. 45 din Constituţie, deoarece dau posibilitatea unei noi solicitări a licenţei sau autorizaţiei abia peste 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de anulare; art. 20 în întregime, dar mai ales prin alin. (3) şi (4) încalcă dreptul de proprietate privată, prin îngrădirea dreptului de dispoziţie asupra bunurilor proprii, şi aduce atingere art. 44 din Constituţie şi principiului libertăţii de circulaţie a bunurilor şi capitalurilor, care constituie unul dintre fundamentele Uniunii Europene; cu atât mai mult, sancţionarea contravenţională şi confiscarea, dispuse de art. 22 alin. (2), constituie ingerinţe ale statului în exercitarea dreptului de proprietate privată; art. 27 alin. (1), (3) şi (4) contravine art. 135 din Constituţie, ducând la distrugerea cât mai rapidă a operatorilor economici care îşi desfăşurau activitatea în baza vechii legislaţii; art. 28 alin. (3) şi (4) referitor la aprobarea de către comisie a regulamentelor de ordine interioară constituie o ingerinţă în managementul unor societăţi comerciale şi în dreptul acestora de a-şi organiza activitatea aşa cum consideră, încălcând astfel art. 135 din Constituţie; garanţia pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat, prevăzută la art. 29, constituie, de asemenea, o ingerinţă a liberei iniţiative, pe criteriul deţinerii de capital şi o frână a mecanismului economic; solicitarea avizului organelor de poliţie pentru reprezentanţii legali ai persoanei juridice organizatoare de jocuri de noroc, în vederea obţinerii licenţei de organizare a jocurilor de noroc impusă de art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), este o măsură specifică unui stat poliţienesc, iar nu unuia bazat pe valorile dreptului şi democraţiei, ceea ce contravine art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45 şi art. 53 din Constituţie. Se invocă, de asemenea, încălcarea principiilor pieţei libere, concurenţei loiale şi liberei iniţiative prevăzute de art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996.Cât priveşte dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autorul susţine, în esenţă, că impunerea la sursă, cu obligarea implicită a organizatorului de jocuri sau a plătitorului de a calcula, reţine şi vărsa impozitul datorat de jucător, încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1), art. 16, art. 42, art. 44 şi art. 56 alin. (2), deoarece nu poate exista egalitate între cetăţenii impozitaţi cu 16% şi cei impozitaţi cu 25%.Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi nu încalcă dreptul de concurenţă al micilor întreprinzători. Cu privire la discriminarea operatorilor economici pe baza capitalului, instanţa apreciază că acesta nu reprezintă un motiv de neconstituţionalitate.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere transmis în dosarele nr. 4.799D/2010 şi nr. 255D/2011 ale Curţii Constituţionale, arată că stabilirea nivelului minim subscris şi vărsat de operatorii economici la data solicitării cererii de obţinere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc nu poate constitui un criteriu de discriminare, fiind vorba de o condiţie impusă, în mod legitim, de către legiuitor, pentru accesul la o anumită activitate economică, tocmai prin prisma faptului că aceasta constituie monopol de stat. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 45 din Constituţie, arată că legiuitorul constituant a conferit posibilitatea stabilirii unor limite de exercitare a libertăţii economice prin lege, textul criticat constituind tocmai o materializare a prevederilor constituţionale ale art. 45.Referitor la dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, arată că acestea constituie o materializare a textului constituţional al art. 139 alin. (1) potrivit căruia „impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, în speţă fiind vorba despre reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc. Având în vedere toate argumentele prezentate, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată cu privire la art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (6) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi cu privire la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 135, art. 16, art. 42 alin. (1), art. 44 şi art. 45 şi inadmisibilă cu privire la art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (4), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20, art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 45, art. 47, art. 115 alin. (4), art. 139 alin. (1).Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 4.799D/2010 al Curţii Constituţionale, consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1) şi (9), art. 20 alin. (3) şi (4), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din această ordonanţă de urgenţă, în special, sunt constituţionale. Prin actul normativ criticat este reglementată activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc. Această activitate este considerată monopol de stat, iar statul, în anumite condiţii, acordă dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de noroc operatorilor economici. Posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economică nu este una absolută. Statul recunoaşte şi garantează constituţional această libertate fundamentală persoanelor, iar în acelaşi timp, ţinând cont de protecţia interesului general al societăţii, stabileşte prin intermediul legii limitele în care exerciţiul acesteia este considerat legal permis. Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, textul legal criticat fiind în acord cu prevederile art. 56 alin. (1) din Constituţie. În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, îl constituie:1. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, şi modificată prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, în ansamblul său.2. În special, următoarele dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009:– Art. 1 alin. (1): „Organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.“;– Art. 12 alin. (5): „În situaţia în care un operator economic nu mai deţine licenţă de organizare a jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat aceasta stare, autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia îşi pierd valabilitatea cu aceeaşi dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14.“;

– Art. 14 privind nivelul taxelor pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc, a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc şi a taxei de acces prevăzute la art. 13 alin. (4), nivelul minim al capitalului social subscris şi vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc, precum şi modalitatea de plată a taxelor aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc;

– Art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi alin. (6) partea introductivă: „(1) Pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc trebuie ca:a)operatorii economici să facă dovada: [...] (ii) existenţei avizului organelor de poliţie acordat reprezentanţilor legali ai persoanei juridice, eliberat în condiţiile prevăzute de normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă; [...](4) Nu se acordă licenţa de organizare a jocurilor de noroc sau autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, în situaţia în care operatorii economici organizatori:a)înregistrează la data depunerii cererii pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, obligaţii de plată restante faţă de bugetul general consolidat; b)nu au constituit garanţia pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat, în cuantumul, în forma şi la termenul prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă. [...] (6) Numărul minim de mijloace de joc, locaţii sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este: [...]“;– Art. 17 alin. (1), (7) şi (9): „(1) Comisia poate dispune anularea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, atunci când se constată că la data acordării acesteia solicitanţii au oferit informaţii incorecte sau inexacte, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus la neacordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz. În această situaţie, o nouă solicitare de autorizare poate fi făcută după cel puţin 5 ani de la data la care decizia de anulare devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. Efectele anulării nu se răsfrâng asupra premiilor acordate participanţilor la jocurile de noroc care au acţionat cu bună-credinţă. [...] (7) După revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc în situaţiile prevăzute la alin. (2), o nouă solicitare poate fi făcută după cel puţin un an de la data la care decizia de revocare a rămas irevocabilă în sistemul căilor de atac. [...] (9) După revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, pe perioada suspendării autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi după încetarea activităţii de jocuri de noroc, sub orice formă, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligaţi să achite diferenţa rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizaţiei/autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc.“;– Art. 20: „(1) Operatorii economici care produc în România, importă sau realizează achiziţii intracomunitare în România, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, de mijloace de joc, în scopul comercializării sau utilizării, sub orice formă, pe teritoriul României, sunt obligaţi ca în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării operaţiunilor respective în documentele contabile, conform prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, să declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Introducerea pe teritoriul României de mijloace de joc sub orice altă formă decât cele prevăzute la alin. (1) se declară cu 15 zile lucrătoare înainte de realizarea operaţiunii comisiei, în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, şi se poate realiza numai în condiţiile în care se face dovada înregistrării declaraţiei respective la registratura Ministerului Finanţelor Publice.(3) Se interzice introducerea de mijloace de joc pe teritoriul României în scopul organizării de jocuri de noroc, astfel cum acestea sunt definite prin prezenta ordonanţa de urgenţă, sub orice formă, de către persoanele fizice.(4) Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligaţi să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia.(5) Deţinătorii de drept ai mijloacelor de joc care au făcut anterior obiectul autorizării şi care, indiferent de motivele care stau la baza acestei decizii (casare, export, stocare, conservare etc.), nu mai doresc să exploateze sau să pună la dispoziţie, sub orice formă, respectivele mijloace de joc sunt obligaţi să declare aceste mijloace de joc comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expirării autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc.(6) Operatorii economici care intenţionează să producă în România mijloace de joc în scopul comercializării sau utilizării sunt obligaţi să obţină avizul comisiei pentru desfăşurarea acestui gen de activităţi, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Operatorii economici care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă produc în România mijloace de joc în scopul comercializării sau utilizării sunt obligaţi să solicite avizul comisiei în termen de 60 de zile.“;– Art. 22 alin. (2): „Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 20 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, după caz, se confiscă.“; – Art. 27 alin. (1), (3) şi (4): „(1) Licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi menţin valabilitatea până la data expirării, cu condiţia plăţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele şi în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă, dar nu mai mult decât cuantumurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, constituind în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc. [...] (3) În situaţia în care operatorii economici care deţin licenţe pentru exploatarea jocurilor de noroc valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu doresc continuarea activităţii pentru care au fost autorizaţi, vor achita taxa de autorizare aferentă licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, în cuantumul şi la termenele prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul acordării licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:a)notifică renunţarea în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora; b)anexează la notificare o declaraţie a administratorului operatorului economic din care să rezulte că mijloacele de joc sunt dezafectate şi nu sunt utilizate în scopul pentru care a fost emisă licenţa pentru exploatarea jocurilor de noroc. (4) În cazul organizatorilor de jocuri de noroc care nu depun solicitări de obţinere a licenţei de organizare a jocurilor de noroc în termenul prevăzut la alin. (2) sau ale căror solicitări obţin aviz negativ, o nouă solicitare poate fi depusă după expirarea termenului de valabilitate a tuturor licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc emise în favoarea acestora până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“;– Art. 28 alin. (3) şi (4): „(3) Regulamentele de joc şi cele de ordine interioară propuse de organizatorii de jocuri de noroc se aprobă de comisie. (4) Comisia poate aproba regulamentele de joc şi/sau regulamentele de ordine interioară astfel cum acestea au fost propuse de organizatori, în forma modificată de către comisie, sau le poate respinge.“;– Art. 29 referitor la constituirea unui fond de garanţie de către organizatorii de jocuri de noroc sau operatorii economici autorizaţi să exercite controlul tehnic, monitorizarea şi supravegherea pentru jocurile de noroc, în favoarea organului fiscal teritorial la care sunt înregistraţi, pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat.3. Dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificate prin art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, dispoziţii care au următorul cuprins: „Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net. Venitul net se calculează la nivelul câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plătitor.“ Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, ale art. 135 privind economia şi ale art. 139 privind impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, constatând constituţionalitatea acestora. Cu acel prilej, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - ţinând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realităţilor economice, tehnice şi mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existenţa necesităţii modificării şi perfecţionării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor pieţei specifice. Totodată, avându-se în vedere măsurile privind asigurarea surselor de finanţare a dezvoltării economice şi faptul că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Curtea a constatat, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. În final, Curtea a reţinut că aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 prin Legea nr. 246/2010 nu poate avea relevanţă în examinarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă a acesteia. Întrucât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că această susţinere este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi nici drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. II. Referitor la dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, criticate din punct de vedere intrinsec, prin aceeaşi decizie, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurenţă şi ale art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii, constatând, de asemenea, constituţionalitatea acestora. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (2), Curtea a constatat că această susţinere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licenţele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă îşi menţin valabilitatea până la data expirării, cu condiţia plăţii taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modifică este cuantumul taxelor aferente autorizaţiilor de exploatare, iar nu condiţiile de acordare a licenţelor deja emise, acestea păstrându-şi valabilitatea obţinută anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, până la data expirării lor. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece dispoziţiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu şi pentru trecut. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea principiului liberei concurenţe, prevăzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanţa de urgenţă criticată, licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic care îndeplineşte condiţiile pentru organizarea activităţilor ce fac obiectul acestei ordonanţe de urgenţă. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de joc pe locaţie nu reprezintă o limitare de natură să încalce libera concurenţă, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată „în condiţiile legii“, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină economică. În acest sens, art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 prevede că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în condiţiile stabilite prin ordonanţa de urgenţă menţionată mai sus este obligatorie deţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc. Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 dau expresie acestei norme constituţionale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc se realizează cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodată, ordonanţa de urgenţă criticată prevede că un procent de 5% din aceste taxe se alocă anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic şi 3,5% pentru Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice. Întrucât criticile de neconstituţionalitate intrinsecă din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece, potrivit acestei norme constituţionale, este garantată exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 14 din ordonanţa de urgenţă contravine dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie, deoarece taxele pentru eliberarea licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi capitalul social minim, subscris şi vărsat de operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt prea mari, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, iar, pe de altă parte, legiuitorul este singurul în măsură să stabilească nivelul taxelor. Textele de lege criticate nu creează discriminări de natură a duce la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece se aplică în mod egal, nediscriminatoriu, tuturor celor vizaţi de ipotezele lor, şi anume tuturor operatorilor economici organizatori de jocuri de noroc. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauză. Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate - referitoare la regulile de avizare şi de eliberare a licenţelor de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc -, Curtea constată că, în realitate, acestea nu constituie probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare şi interpretare a textelor de lege criticate, ţinând cont şi de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 823/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 31 august 2011. De altfel, trebuie luată în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune. Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu. Instanţa europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. Curtea a precizat că o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar. Totodată, prin Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, Curtea a statuat că este de competenţa instanţelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul operatorilor care acţionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naţională răspunde cu adevărat obiectivului de prevenire a exploatării activităţilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. Trebuie diferenţiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizează reducerea ocaziilor de joc şi, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizează lupta împotriva criminalităţii. Astfel, prin Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International, C-42/07, Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general. Statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C-359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii). III. Cât priveşte dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei - în sensul că acestea creează discriminări între cetăţenii impozitaţi cu 16% şi cei impozitaţi cu 25% - nu sunt întemeiate, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, nu se poate susţine că persoanele care obţin venituri din jocuri de noroc sunt în aceeaşi situaţie juridică cu persoanele care obţin venituri din alte surse. În aplicarea principiului nediscriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 47 din Constituţie referitoare la nivelul de trai nu au legătură cu obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (5), art. 14, art. 15 alin. (1) lit. a) pct. (ii), alin. (4) şi (6), art. 17 alin. (1), (7) şi (9), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 27 alin. (1), (3) şi (4), art. 28 alin. (3) şi (4) şi art. 29 din aceasta, în special, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată, după caz, de Societatea Comercială „Real Poker“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.557/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea Comercială „Casino System“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.013/320/2010, de Societatea Comercială „Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 6.280/320/2010 şi de Societatea Comercială „Blue Sky Models“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.656/320/2010, ale Judecătoriei Târgu Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean