DECIZIE Nr.
1342 din 9 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza intai din titlul
XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si
justitiei, precum si unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 886 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Buzatu în Dosarul nr.
2.071.3/215/2007 al Tribunalului Dolj -Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire
la textul de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.071.3/215/2007, Tribunalul Dolj - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
5 alin. 1 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a
fost ridicată de Dumitru Buzatu într-o cauză ce are ca obiect judecarea
recursului formulat de acesta împotriva unei sentinţe civile prin care s-a
constatat nulitatea absolută a ordinului prefectului privind stabilirea
dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a
apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele
care sunt părţi în astfel de procese, pe de o parte, şi cele care sunt părţi în
celelalte categorii de litigii în materia proprietăţii, decurgând din aplicarea
dreptului comun ori din aplicarea Legii nr. 10/2001, pe de altă parte. Astfel,
prima categorie de persoane beneficiază numai de două grade de jurisdicţie, cu
toate că procesele funciare sunt la fel de complexe ca şi celelalte categorii
de litigii în materia restituirii proprietăţii. Arată că se restrâng în mod
arbitrar drepturile procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare,
respectiv dreptul de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine
şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Susţine că, pentru aceleaşi
considerente, dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 124
alin. (2) din Legea fundamentală. Consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din
titlul XIII al Legii nr. 247/2005 contravin şi prevederilor art. 21 din
Constituţie prin faptul că
liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt incompatibile
cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.
Tribunalul Dolj - Secţia civilă apreciază că art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
este constituţional, fiind în acord cu principiile egalităţii şi accesului
liber la justiţie, consacrate de Legea fundamentală. Totodată, arată că art.
126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie atribuie exclusiv legiuitorului
stabilirea competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv de exercitare a
căilor de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente sunt constituţionale. Arată că prevederile criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2),
art. 53 şi art. 124 alin. (2), ci sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui,
în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum
şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile
de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere instanţa de
judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în
materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Curtea
observă însă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia
critică doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii
nr. 247/2005, ce au următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate de instanţele
judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai
recursului."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1) şi (2) relative la accesul liber
la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi. Totodată, consideră că textele de lege
criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, relative la dreptul la
un proces echitabil.
In esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în
faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului în procesele funciare este de
natură a încălca atât dispoziţiile constituţionale invocate, cât şi
dispoziţiile privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora
hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în
primă instanţă sunt supuse numai recursului. Curtea constată că prin Decizia
nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 338 din 1 mai 2008, s-a
mai pronunţat asupra prevederilor criticate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale invocate, statuând că acestea sunt constituţionale.
In acest sens, Curtea a reţinut că Legea fundamentală
nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor
de atac, ci statuează principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) din
Constituţie prevede că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a
procedurii de judecată este prevăzută prin lege. De altfel, Curtea a statuat,
în mod constant, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate
cazurile, la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea a constatat că textul de
lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 53
şi ale art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.
De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile criticate
nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât
acestea sunt în acord cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat
nu contravine nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Buzatu în Dosarul nr. 2.071.3/215/2007
al Tribunalului Dolj- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu