DECIZIE Nr. 134 din 23 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
2 lit. c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 374 din 29 aprilie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Tudorel Florin Sabau in Dosarul nr. 2.172/2003 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constitutionale si nici celor ale art. 6
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.172/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de
Tudorel Florin Sabau, recurent in dosarul mentionat.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile legale criticate care fac referire la militari sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 21 care garanteaza accesul liber la
justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea in drepturi, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la
dreptul la un proces echitabil. Se motiveaza in sensul ca textul de lege
criticat creeaza o discriminare pozitiva in favoarea persoanelor care au
calitatea de militar sau alte calitati, discriminare care nu-si gaseste
justificarea in cazul infractiunilor care nu au legatura cu calitatea lor
speciala.
In fapt, autorul exceptiei - medic de profesie - s-a adresat cu plangere
prealabila Parchetului Militar Oradea impotriva intimatului Ioan Petrisor,
ofiter la o unitate militara din Oradea, pentru savarsirea infractiunilor de
insulta si calomnie. Prin Rezolutia din 25 februarie 2003, Parchetul Teritorial
Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale fata de Ioan Petrisor.
Impotriva acestei rezolutii reclamantul Tudorel Florin Sabau s-a adresat cu
plangere Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, care, prin Sentinta nr. 7
din 15 ianuarie 2003, a respins plangerea cu motivarea ca "ofiterul a
actionat in acest mod, puternic afectat de situatia grava a sotiei sale care a
si decedat ulterior si avand convingerea ca medicii si personalul medical
aferent trebuiau sa faca totul pentru atenuarea suferintelor bolnavei, pentru
vindecarea ei si nicidecum intentionand sa insulte sau sa calomnieze pe
medic". Curtea Militara de Apel, prin Decizia nr. 25 din 3 aprilie 2003, a
respins ca nefondat apelul declarat in cauza de autorul exceptiei. Nemultumit
si de aceasta solutie, el a declarat recurs, criticand decizia instantei de
apel pentru nelegalitate si netemeinicie, iar in cadrul recursului a ridicat
exceptia de neconstitutionalitate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala considera ca exceptia
este nefondata, deoarece stabilirea regulilor procedurale privind sesizarea
organelor de urmarire penala si a instantei de judecata este de atributul
legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite,
reguli speciale de procedura. Or, stabilirea unor reguli speciale avand in
vedere, printre altele, calitatea de militar a faptuitorului nu este contrara
principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor, atat timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetatenilor in
folosirea lor. De asemenea, instanta arata ca nu sunt incalcate nici accesul
liber la justitie si nici dreptul la un proces echitabil.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece normele de competenta instituite prin art. 279 alin. 2 lit. c) din
Codul de procedura penala nu ingradesc liberul acces la justitie, ci
reglementeaza tocmai normele procedurale necesare exercitarii acestui drept.
Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata in raport cu
art. 16 din Constitutie, republicata, deoarece militarii si celelalte categorii
de persoane aratate in text se afla intr-o situatie deosebita, care justifica
reguli speciale de procedura. Nu se poate retine nici incalcarea dreptului la
acces liber la justitie si nici a dreptului la un proces echitabil, intrucat
acestea nu implica existenta mai multor grade de jurisdictie, a mai multor cai
de atac si nici a posibilitatii exercitarii acestor cai de atac de catre toate
partile din proces.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din
Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1
iulie 2003, dispozitii care prevad ca plangerea prealabila se adreseaza
"organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea
prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public,
militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana,
controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele
aratate in art. 29 pct. 1".
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin.
(1), potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", ale art. 21
alin. (1) si (2), conform carora "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime; (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept",
precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, in conformitate cu care "Orice persoana are
dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii
in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata
in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si
publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in
interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o
societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii
private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut
necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea
ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, deoarece stabilirea unor reguli speciale de competenta dupa
calitatea persoanei si a unor reguli de procedura diferite pentru anumite
situatii nu reprezinta o incalcare, ci o confirmare a principiului egalitatii,
care presupune tratamente juridice deosebite pentru situatii diferite.
Critica conform careia dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de
procedura penala incalca dreptul de acces liber la justitie, de asemenea, nu
poate fi retinuta, intrucat prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in
considerarea unor situatii diferite. Curtea a statuat in jurisprudenta sa ca
"prevederile inscrise la alin. (2) al art. 21 din Constitutie, si anume ca
nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie, semnifica faptul ca
legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a
instituit, nici o categorie sau grup social".
In ceea ce priveste regula instituita prin dispozitiile art. 279 alin. 2
lit. c) din Codul de procedura penala, potrivit carora, in anumite situatii,
plangerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea
penala, aceasta este in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale ale
art. 126 alin. (2), potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege. Astfel, este de competenta
exclusiva a legiuitorului de a institui reguli procesuale necesare bunei
administrari a justitiei, cu respectarea ansamblului normelor constitutionale.
Curtea mai constata ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de
procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat
textul criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele
judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile
procesuale care conditioneaza un proces echitabil si dreptul la un recurs
efectiv, o dovada in acest sens fiind chiar situatia autorului exceptiei care a
exercitat toate caile de atac prevazute de lege, inclusiv apelul, trecand de o
instanta militara la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2
lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tudorel Florin
Sabau in Dosarul nr. 2.172/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie -
Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu