DECIZIE   Nr. 134 din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 439 din  6 august 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Cristina Radu          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tiberiu Ioan David in Dosarul nr. 439/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 210 din 26 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 439/2000, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tiberiu Ioan David.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 224 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu asigura persoanelor cercetate, in faza efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, exercitarea dreptului la aparare, incalcandu-se astfel art. 24 alin. (1), art. 49 si 20 din Constitutie, precum si prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In motivarea acestei sustineri se arata ca "in faza actelor premergatoare se pot administra orice mijloace de proba [...], fara ca persoana cercetata sa ia la cunostinta oficial despre faptele ce i se imputa", precum si ca in aceeasi faza "persoanei cercetate, impotriva careia se administreaza probe in acuzare, nu-i este garantat dreptul la aparare, intrucat formal nu are calitatea de invinuit si nici de inculpat".
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca "dispozitiile art. 224 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor constitutionale si reglementarilor internationale in materia drepturilor omului referitoare la dreptul la aparare si la dreptul la un proces echitabil atata timp cat amintitele dispozitii ale Codului de procedura penala se interpreteaza in lumina prevederii cuprinse in art. 6 alin. 1 din acelasi cod, potrivit careia dreptul la aparare este garantat tuturor partilor in tot cursul procesului penal, deci si in faza actelor premergatoare (care, potrivit interpretarii sistematice a art. 224 din Codul de procedura penala, este o faza a procesului penal, intrand in componenta urmaririi penale: art. 224 este cuprins in capitolul IV al titlului I al partii speciale a Codului de procedura penala, titlu intitulat <<Urmarirea penala>>."
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, cu privire la sustinerile referitoare la incalcarea art. 24 din Constitutie se arata ca dreptul la aparare "cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc si posibilitatea folosirii unui avocat" si ca art. 172 alin. 1 nu face altceva decat sa transpuna in Codul de procedura penala garantiile constitutionale mentionate mai sus, prin acordarea posibilitatii partilor de a avea asigurat, pe tot parcursul procesului penal, dreptul la aparare si de a beneficia, in cursul urmaririi penale, de un avocat. Se arata, de asemenea, ca "prin simpla instituire a posibilitatii efectuarii, in vederea inceperii urmaririi penale, a unor acte premergatoare" art. 224 din Codul de procedura penala "nu este de natura a aduce atingere dreptului la aparare, atata timp cat acesta este pe deplin respectat in cursul procesului penal", actele premergatoare efectuandu-se in vederea inceperii urmaririi penale, deci inaintea inceperii procesului penal. In legatura cu sustinerile privind incalcarea pct. 3 al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se arata ca aceste prevederi impun "existenta unei notificari din partea autoritatilor cu privire la imputarea savarsirii unei infractiuni", sens in care "este suficienta luarea unor masuri care sa presupuna existenta unei astfel de imputari", cum ar putea fi, de exemplu, "perchezitionarea unei persoane sau a domiciliului unei persoane, confiscarea anumitor bunuri, cererea de ridicare a imunitatii parlamentare, mandatul unui judecator de punere sub sechestru a unei cladiri, arestarea unei persoane, inceperea urmaririi penale etc.". In acest sens se invoca si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, al caror continut este urmatorul:
    Art. 172 alin. 1
    "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.";
    Art. 224
    "In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
    De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.
    Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste texte din Codul de procedura penala contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
    Art. 20 alin. (1)
    "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Totodata se arata ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; [...]."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca in esenta autorii exceptiei de neconstitutionalitate critica dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat acestea limiteaza exercitiul dreptului la aparare al invinuitului si al inculpatului, asigurandu-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu si in faza premergatoare procesului, desi in temeiul art. 224 din acelasi cod organul de urmarire penala efectueaza numeroase acte de cercetare anterior declansarii procesului penal. Se sustine ca organul de urmarire penala nu este obligat sa incunostinteze persoana cercetata in legatura cu actele premergatoare si nici sa asigure acesteia exercitarea dreptului la aparare si prezenta aparatorului la efectuarea acestor acte. In consecinta, se apreciaza ca aceste texte din Codul de procedura penala contravin art. 24 din Constitutie si art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    I. In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 24 din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca, dimpotriva, art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala transpune in norme procedurale, pentru inculpat, invinuit si celelalte parti ale procesului penal, pe tot parcursul procesului penal, principiul constitutional al dreptului la aparare, precum si dreptul acestora de a fi asistati de aparator.
    Curtea constata, de asemenea, ca, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege". Art. 224 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea efectuarii unor acte premergatoare inceperii procesului penal. Faza actelor premergatoare nu este parte componenta a procesului penal si, intr-adevar, pentru aceasta faza nu este reglementata asigurarea exercitarii dreptului la aparare. Este de observat insa ca, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedura penala, actele premergatoare se efectueaza "in vederea inceperii urmaririi penale".
    Inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1)". Inceperea urmaririi penale se dispune in personam numai daca, in acelasi timp, exista suficiente date si cu privire la persoana autorului infractiunii.
    Totodata alin. 3 al art. 224 din Codul de procedura penala prevede ca "Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba". Rezulta, deci, ca in aceasta faza, cu exceptia procesului-verbal mentionat in textul citat, nu pot fi efectuate acte care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana, banuita ca fiind autorul unei infractiuni.
    De altfel, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a retinut ca "garantarea dreptului la aparare nu se poate asigura in afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand faptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare declansarii procesului penal, nu reprezinta momentul inceperii procesului penal si se efectueaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri pentru inceperea procesului penal". S-a mai retinut ca, desi, "in conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedura penala, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba, dreptul la aparare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incalcat, pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba".
    Asa fiind si intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, cu raportare la prevederile art. 24 din Constitutie.
    II. De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca este neintemeiata si cea de-a doua critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand aceasta critica, Curtea retine ca art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza drepturile "acuzatului". In sensul acestui articol notiunea de "acuzat" priveste persoana careia i se imputa, formal si explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmarire penala indreptate impotriva sa, savarsirea unei infractiuni. Asa cum s-a aratat si anterior, potrivit regulilor procedurii penale romane, asemenea acte se efectueaza doar in cursul procesului penal, in conditiile asigurarii exercitarii dreptului la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie.
    Fata de cele aratate, Curtea retine ca textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la aparare nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa si sub acest aspect.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul de procedura penala,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tiberiu Ioan David in Dosarul nr. 439/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2001.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu