DECIZIE Nr. 134 din 6 iulie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 23 august 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Lidia Popeanga si
Alexandru Racoviceanu in Dosarul nr. 664/2000 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a II-a penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 iunie 2000, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 664/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal,
exceptie ridicata de Lidia Popeanga si Alexandru Racoviceanu intr-o cauza in
care acestia au fost chemati in judecata pentru savarsirea infractiunilor de
insulta si de calomnie, infractiuni prevazute de art. 205 si 206 din Codul
penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 207 din Codul penal, care conditioneaza admisibilitatea probei veritatii
celor afirmate sau imputate de existenta unui interes legitim, incalca
prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutia Romaniei, potrivit carora
"Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata". Se arata ca legea nu defineste
sintagma "interes legitim", iar "mentinerea in continutul art.
207 din Codul penal a acestei notiuni nu face altceva decat sa ingradeasca
dreptul la aparare, caci, in situatia respingerii probei veritatii, persoana
inculpata pentru insulta si calomnie nu mai are posibilitatea de a-si dovedi
nevinovatia". Se mai sustine ca, in formularea art. 207 din Codul penal,
"se pleaca de la o prezumtie de vinovatie a persoanelor care au facut
afirmatii sau imputatii si numai prin rasturnarea acestei prezumtii se poate
face dovada nevinovatiei, ceea ce este inacceptabil intr-o societate
democratica".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca nu exista nici o cauza de inadmisibilitate a exceptiei, iar
eventuala constatare a neconstitutionalitatii art. 207 din Codul penal
"poate influenta solutionarea fondului cauzei deduse judecatii". In
ceea ce priveste temeinicia exceptiei, se considera ca "norma cuprinsa in
art. 207 din Codul penal este conforma cu dispozitiile constitutionale".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca "dispozitiile art.
207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat
atat in Constitutie, cat si in Codul de procedura penala, deoarece in cadrul
procesului acest principiu functioneaza, probele sunt administrate, dar, la
final, instanta are posibilitatea acordata de lege de a considera ca fapta
respectiva nu constituie infractiune deoarece <<interesul legitim>>
care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social al faptei". Se
mai arata ca "art. 207 din Codul penal nu incalca nici dreptul la aparare,
caci nimic nu impiedica partile sa produca probe in vederea stabilirii sau nu a
vinovatiei, precum si a interesului legitim".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele;
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. 2, ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
207 din Codul penal, al caror continut este urmatorul: "Proba veritatii
celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a
fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care
s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie".
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca acest text,
conditionand admisibilitatea probei veritatii celor afirmate sau imputate de
existenta unui interes legitim, al carui inteles nu este definit de lege,
incalca prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (8) si cele ale art. 24
alin. (1), potrivit carora:
Art. 23 alin. (8)
"Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata.";
Art. 24 alin. (1)
"Dreptul la aparare este garantat."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
I. O prima critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca dispozitiile
art. 207 din Codul penal incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat
de art. 23 alin. (8) din Constitutie.
Curtea Constitutionala nu poate retine aceasta sustinere, intrucat art. 207
din Codul penal, avand titlul marginal "Proba veritatii", nu
reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de
calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului
de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau imputarilor facute, acestea
constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin
lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim.
Articolul 207 din Codul penal nu prejudeca asupra cauzei si nici nu
instituie o prezumtie de vinovatie. Dimpotriva, dovada existentei tuturor
elementelor ce pot constitui temei al raspunderii penale, intre care si
vinovatia, trebuie sa fie facuta de cel care sustine acuzarea, iar cel acuzat
are posibilitatea de a combate, pe tot parcursul procesului si prin toate
mijloacele legale de proba, imprejurarile de fapt si de drept pe care se
bazeaza acuzarea, inclusiv sub aspectul vinovatiei. Asa incat, pana la
stabilirea, prin hotarare judecatoreasca definitiva, a raspunderii penale
pentru comiterea unei infractiuni persoana acuzata este considerata nevinovata.
Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele
situatii, sanctionarea penala a afirmarilor sau a imputarilor, chiar daca
acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea
unui "interes legitim". De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta
din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
Acest text constitutional este in deplina concordanta cu prevederile art.
10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, potrivit carora "Exercitarea acestor libertati ce comporta
indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii,
restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare,
intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea
teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea
infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a
drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale
sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii
judecatoresti". De altfel, in legatura cu aplicarea acestui articol,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, referindu-se la libertatea exprimarii
prin presa si reluand considerentele anterior exprimate in cauzele "Bladet
Tromso si Stensaas impotriva Norvegiei", 1999, si "Lingens impotriva
Austriei", 1986, a statuat: "Daca presa nu trebuie sa depaseasca
anumite limite, indeosebi in ceea ce priveste reputatia si drepturile
celorlalti, precum si necesitatea de a impiedica divulgarea unor informatii
confidentiale, sarcina sa este totusi comunicarea, cu respectarea datoriilor si
responsabilitatilor proprii, a informatiilor si ideilor referitoare la orice
problema de interes general." (cauza "I. Dalban impotriva
Romaniei", 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
277 din 20 iunie 2000).
Curtea Constitutionala constata si faptul ca dispozitiile art. 207 din
Codul penal restrang exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale atat
pentru persoana vatamata, cat si pentru autorul faptei de insulta sau de
calomnie. Persoana vatamata nu isi poate apara, prin mijloace de drept penal,
demnitatea, onoarea, viata intima, familiala si privata si nici propria
imagine, daca afirmarile si imputarile se refera la fapte reale si au fost
facute pentru apararea unui interes legitim. Iar autorul unei fapte de insulta
sau de calomnie nu se poate prevala de libertatea de exprimare daca a facut,
referitor la o alta persoana, afirmari sau imputari, chiar adevarate, dar
nejustificate de apararea unui "interes legitim".
In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 207 din
Codul penal sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 23 alin. (8) si
ale art. 30 alin. (6) din Constitutie, cat si cu cele ale art. 10 pct. 2 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Desigur, stabilirea, in fiecare proces penal, a existentei sau a
inexistentei "interesului legitim" intra in competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti, intrucat, potrivit art. 2 alin. (3), fraza a doua
din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala nu se poate
pronunta asupra modului de [...] aplicare a legii, ci numai asupra intelesului
sau contrar Constitutiei".
II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca
dispozitiile art. 207 din Codul penal ingradesc exercitiul dreptului la aparare
si, prin urmare, contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea Constitutionala constata ca
nici aceasta critica nu poate fi retinuta. Persoana invinuita de savarsirea
unei infractiuni de insulta sau de calomnie are posibilitatea sa uzeze, pentru
apararea sa, de toate mijloacele legale de proba in combaterea temeiniciei
acuzarii. In acest context, proba veritatii nu este unica modalitate de aparare
a celor care ar putea fi inculpati pentru afirmarile sau imputarile facute, ei
avand posibilitatea de a uza de orice alte mijloace de proba prevazute de Codul
penal. De altfel, inculpatul nemultumit are posibilitatea exercitarii cailor
legale de atac.
Este adevarat ca persoana acuzata nu are posibilitatea de a se apara
dovedind veridicitatea afirmarilor sau imputarilor sale, daca acestea nu au
fost facute pentru apararea unui "interes legitim". Aceasta insa este
justificata de faptul ca prin afirmarile sau imputarile facute au fost lezate
drepturi constitutionale ale altei persoane, pentru care autorul trebuie sa isi
asume raspunderea, inclusiv, daca este cazul, raspunderea penala.
Fata de cele de aratate, rezulta ca dispozitiile art. 207 din Codul penal
sunt constitutionale, ele nefiind in contradictie cu art. 23 alin. (8) si art.
24 alin. (1) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din
Codul penal, exceptie ridicata de Lidia Popeanga si Alexandru Racoviceanu in
Dosarul nr. 664/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu