DECIZIE Nr.
1336 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Zhu Guangwei
în Dosarul nr. 817/302/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, care este
însoţit de interpretul autorizat de limba chineză, domnul Ioan Budura. Se
constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul
că acesta a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta
susţine, prin interpret, că textul de lege criticat este neconstituţional
întrucât nu este suficient de clar. Arată că a încălcat legea planificării
familiale din China, motiv pentru care, dacă se întoarce în această ţară, riscă
să fie supus unor tratamente inumane sau degradante.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 817/302/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de
Zhu Guangwei într-o cauză având ca obiect „plângere
statut refugiat".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
deoarece lipsa de precizie şi claritate a termenilor utilizaţi de legiuitor ca
premisă pentru acordarea protecţiei subsidiare conduce la înfrângerea dreptului
la un proces echitabil. Ca atare, marja de apreciere a instanţei de judecată
depăşeşte cu mult limita admisă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea
redactare:
- Art. 26. - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste texte legale contravin dreptului la un proces echitabil, garantat de
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce
formează obiectul acesteia. Prin mai multe decizii, a reţinut că prevederile
art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 reprezintă o
concretizare a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. De asemenea, Curtea a
constatat că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate oferă
suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează
să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată
de protecţie. Totodată, Curtea a reţinut că determinarea circumstanţelor
specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o
persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau
interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului
controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor
administrative competente în această materie sau, după caz, ale instanţei de
judecată.
Aceste argumente se regăsesc, de exemplu, în
considerentele Deciziei nr. 287 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, sau ale Deciziei nr. 648 din 5
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, şi îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Zhu Guangwei
în Dosarul nr. 817/302/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu