DECIZIE   Nr. 133 din  6 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 465 din 25 septembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Constructii Nuclearo-Electrice" - S.A. din Cernavoda in Dosarul nr. 7.920/1999 al Tribunalului Constanta, avand ca parti autorul exceptiei si Oficiul Concurentei.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 iunie 2000 si au fost consemnate in Incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 decembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 7.920/1999, Tribunalul Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 88/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Constructii Nuclearo-Electrice"- S.A. din Cernavoda intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea recursului declarat de autorul exceptiei impotriva unei sentinte judecatoresti prin care i s-a respins plangerea formulata impotriva procesului-verbal de contraventie incheiat de Inspectoratul de concurenta Constanta.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a sustinut ca prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, care stabilesc sanctiuni contraventionale in cazul nerespectarii art. 1 si 2 din ordonanta, sunt neconstitutionale in raport cu dispozitiile art. 114 alin. (4), ale art. 58 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) si (8) si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, pentru urmatoarele motive:
    a) Potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta, insa numai in situatii exceptionale. In fapt, se arata in motivare, Parlamentul a adoptat Legea concurentei nr. 21 din 10 aprilie 1996, in care, prin art. 1, se prevede scopul acesteia de a mentine si de a stimula concurenta, iar prin art. 55 si 56, in care sunt stabilite incalcari ale legii ce constituie contraventii, nu se mentioneaza si incalcarea art. 4 din lege. La data de 30 martie 1998 Guvernul, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 7 care, prin prevederile art. 5, a instituit sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea de catre agentii economici a prevederilor art. 1 si 2 din ordonanta. Or, prin aceste reglementari, in opinia autorului exceptiei, nu sunt indeplinite conditiile constitutionale privind cazul exceptional. "Aprecierea ca situatia normala produsa constituie sau nu un caz exceptional reprezinta nu numai o problema de oportunitate de competenta autoritatii legiuitoare, ci si de constitutionalitate, atat in ce priveste situatia invocata - ea definind cazul exceptional -, cat si a corespondentei dintre aceasta situatie si continutul ordonantei, precum si a faptului ca nu existau alte mijloace legale si constitutionale care prin aplicarea lor ar asigura reglementarea situatiei produse, ceea ce justifica urgenta masurilor luate prin ordonanta."
    b) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, precum si Legea nr. 88/1999 de aprobare a ordonantei sunt neconstitutionale, avandu-se in vedere momentul in care aceasta a fost aprobata. Astfel, desi actul normativ a fost emis la 30 martie 1998, cand Parlamentul se afla in sesiune, el a fost aprobat la 25 mai 1999 prin Legea nr. 88/1999, ceea ce contravine dispozitiilor art. 114 alin. (4) fraza finala din Constitutie.
    c) Prevederile art. 5 alin. (1) din ordonanta, care prevad ca sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei se confisca, sunt contrare dispozitiilor art. 41 alin. (8) din Constitutie, care nu prevad posibilitatea confiscarii acestor sume. Prin aceasta dispozitie se incalca totodata si art. 41 alin. (1) din Constitutie, deoarece se instituie posibilitatea confiscarii sumelor ce reprezinta, potrivit intelegerii partilor contractante, pretul serviciilor prestate. In mod gresit, considera autorul exceptiei, s-a retinut ca ii sunt aplicabile prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, fara a se tine seama de faptul ca nu a desfasurat si nu desfasoara o activitate cu caracter de monopol, conditie esentiala pentru existenta contraventiei prevazute la art. 5 din ordonanta, in conditiile in care, potrivit art. 134 din Constitutie, economia Romaniei este o economie de piata, in care statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Intrucat preturile se stabilesc de agentii economici pe baza de negociere, fara interventia statului, acesta nu putea interveni decat in cazurile limitativ prevazute de lege si numai pentru apararea unui interes public. Cum autorul exceptiei nu detine monopolul natural al energiei electrice, acesta fiind detinut de Societatea Comerciala "Electra" din Constanta, considera ca in mod gresit s-a retinut in sarcina sa contraventia si confiscarea sumei provenite din tariful de transformare a energiei electrice din medie in aceea de joasa tensiune.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, exceptiile impotriva ordonantelor Guvernului pot fi ridicate numai pana la adoptarea legii de aprobare sau de respingere. Dupa aceasta data exceptia poate fi ridicata numai in temeiul art. 144 lit. a), inainte de promulgarea legii de aprobare a ordonantei. Ulterior promulgarii legii de aprobare exceptia de neconstitutionalitate va putea fi din nou ridicata, dar ea va viza de aceasta data legea ce va contine dispozitiile ordonantei supuse aprobarii.
    In speta, autorul exceptiei a invocat neconstitutionalitatea art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, facand trimitere la Legea nr. 88/1999, pe care o considera neconstitutionala, fara sa aduca insa vreun argument in acest sens. Prin Legea nr. 88/1999 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost aprobata fara ca art. 5 sa fi fost modificat, iar conform art. 1 din lege, tariful de refurnizare a energiei electrice intra sub incidenta prevederilor ordonantei. In aceste conditii pretul energiei electrice este reglementat nu numai la producator, ci si in faza de distribuire a acesteia pana la consumatorul final, negocierea altor preturi in afara celor avizate de Oficiul Concurentei fiind nelegala.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
    a) Art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 reglementeaza sanctiunea contraventionala a agentilor economici care nu au respectat prevederile art. 2, potrivit carora ajustarea periodica a preturilor si tarifelor produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural se realizeaza numai pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabila a Guvernului si, respectiv, a acelor agenti economici care au practicat alte preturi sau tarife decat cele avizate ori fara avizul Oficiului Concurentei.
    b) In legatura cu sustinerile autorului exceptiei potrivit carora s-a retinut in mod gresit savarsirea contraventiei in sarcina sa, intrucat nu detine monopolul natural al energiei electrice, Guvernul considera ca prevederile art. 1 din Ordonanta de urgenta nr. 7/1998 nu se refera la agentii care detin monopolul natural, ci la produsele si serviciile ce se executa sau sunt prestate "in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural", ceea ce nu exclude incidenta prevederii si asupra altor agenti economici care desfasoara activitati in aceasta ramura a economiei. Totodata nu se poate sustine nici faptul ca dreptul de proprietate al autorului exceptiei a fost afectat in vreun fel prin masura sanctionatorie luata, intrucat art. 41 alin. (1) din Constitutie dispune ca atat continutul, cat si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Or, legea (ordonanta de urgenta criticata) prevede drept sanctiune si confiscarea, facandu-se astfel aplicarea si a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie.
    c) Dispozitiile legale a caror constitutionalitate este contestata nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1) din Constitutie, intrucat asigurarea libertatii comertului se realizeaza prin respectarea legislatiei economice in ansamblul sau, urmarindu-se si interesul public in activitatea comerciala. Pe cale de consecinta, unele restrangeri, conditionari sau masuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezinta o atingere adusa libertatii comertului si nici interesului public.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999.
    Art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 prevede: "Nerespectarea de catre agentii economici a prevederilor art. 2, practicarea altor preturi sau tarife decat cele avizate sau fara avizul Oficiului Concurentei, precum si prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preturilor si tarifelor constituie contraventie, daca fapta nu este savarsita in astfel de conditii incat sa fie considerata, potrivit legii penale, infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei. Sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei se confisca, iar preturile si tarifele practicate gresit se corecteaza. Nivelul amenzilor va fi actualizat prin hotarare a Guvernului, in functie de nivelul inflatiei."
    Art. 2 din ordonanta de urgenta, text la care se face trimitere prin aceste prevederi, are urmatorul cuprins: "(1) Preturile si tarifele produselor si serviciilor prevazute la art. 1 se pot ajusta periodic pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabila a Guvernului, in limitele pretului nominal rezultat din aplicarea, la pretul initial, a modificarii parametrului de ajustare pentru fiecare produs sau serviciu, tinandu-se seama si de prevederile programelor proprii de reducere a costurilor.
    (2) In cazurile in care, pe baza analizei situatiei financiare a producatorilor sau a prestatorilor, a influentelor reale in costuri si a avantajului cuvenit consumatorilor, Oficiul Concurentei avizeaza preturi sau tarife mai mici decat nivelul nominal rezultat din aplicarea la pretul initial a modificarii parametrului de ajustare, diferenta nu se va lua in calcul la ajustarile ulterioare. In avizul Oficiului Concurentei se va mentiona, pe langa pretul sau tariful ajustat, si nivelul parametrului existent la data respectiva, fata de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioara.
    (3) Pentru energia electrica, energia termica si serviciile internationale de telefonie si de posta, ajustarea preturilor si tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului fata de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii in care se solicita ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Nationala a Romaniei.
    (4) Pentru celelalte produse si servicii prevazute in anexa la prezenta ordonanta de urgenta, preturile si tarifele se ajusteaza pe baza ultimului indice al preturilor de consum publicat de Comisia Nationala pentru Statistica."
    1. Autorul exceptiei sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost adoptata in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, desi nu era indeplinita conditia cazului exceptional prevazuta de acest text.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca este nefondata. Potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu". Rezulta din analiza acestui text ca pentru adoptarea ordonantei de urgenta este necesara indeplinirea a doua conditii: sa fie emisa in cazuri exceptionale, iar masurile adoptate sa prezinte caracter de urgenta. Desi Constitutia nu precizeaza expres continutul notiunii de "cazuri exceptionale" prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca "prin cazuri exceptionale, in sensul art. 114 alin. (4) din Constitutie, se intelege acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere expres de lege. In consecinta, daca legiuitorul nu a instituit o norma specifica unei circumstante exceptionale, ar fi contrar insesi vointei acestuia ca regulile existente sa fie aplicate cazurilor exceptionale la care se refera art. 114 alin. (4) din Constitutie". Prin aceeasi decizie s-a mai aratat ca, in considerarea unor asemenea situatii extreme, interventia Guvernului pe calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, este justificata de interesul public legat de caracterul anormal si exclusiv al cazurilor exceptionale; "de aceea o astfel de masura se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Tot astfel, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constitutionala a subliniat caracterul obiectiv al cazului exceptional, "in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta". In consecinta, ordonanta de urgenta a Guvernului nu este conditionata de posibilitatea utilizarii altor mijloace constitutionale, cum ar fi adoptarea initiativei legislative in procedura legislativa obisnuita.
    In lumina acestor considerente se constata ca din Nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 rezulta ca adoptarea acestei ordonante in regim de urgenta se justifica prin existenta unor carente legislative in modul de functionare a mecanismelor preturilor si tarifelor, "cu dezavantajul de a nu sincroniza cererile de modificare a preturilor si tarifelor unor produse si servicii importante in economie, concentrandu-le in valuri succesive devalorizarii interne si externe a leului si prelungind puseurile inflationiste, fara a tine seama de situatia financiara a producatorilor si prestatorilor si de avantajul cuvenit consumatorilor". In aceste conditii, se arata in continuare in nota de fundamentare, adaugarea unor prevederi legale care sa precizeze mai bine responsabilitatile agentilor economici si sa defineasca rolul Guvernului poate determina progresele necesare in sensul atenuarii impactului asupra evolutiei nivelului general al preturilor. Se propun, de asemenea, reguli care sa reduca influenta timpului in rezolvarea cererii de modificare a preturilor si completari prin care categoriile de preturi sa se poata negocia in cadrul unor acorduri de imprumut extern sau al unor programe de dezvoltare si reabilitare a utilitatilor. In acest mod prevederile ordonantei de urgenta se inscriu in programul de apropiere a legislatiei in domeniu de legislatia europeana si contribuie la consolidarea stabilitatii macroeconomice.
    De altfel, la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o mentin si in cauza de fata.
    2. In legatura cu critica autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, avandu-se in vedere momentul adoptarii ei de catre Parlament, Curtea constata ca si aceasta critica este neintemeiata.
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost aprobata prin Legea nr. 88/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 1 iunie 1999. Dispozitiile art. 114 alin. (4) fraza finala din Constitutie prevad convocarea in mod obligatoriu a Parlamentului, daca nu se afla in sesiune, fara sa se conditioneze de o anumita data valabilitatea aprobarii ordonantei de urgenta. Or, ordonanta de urgenta supusa controlului de constitutionalitate a fost adoptata la 30 martie 1998, data la care Parlamentul se afla in sesiune si deci nu era necesara convocarea acestuia. Faptul ca organul legislativ nu a aprobat ordonanta in acea sesiune nu are nici o consecinta asupra validitatii acesteia.
    3. Critica prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, in sensul ca se stabilesc sanctiuni contraventionale in cazul savarsirii de catre agentii comerciali a unor fapte care sunt reglementate si prin art. 4 din Legea concurentei nr. 21/1996, lege care nu prevede nici o sanctiune, nu poate fi primita.
    Din Procesul-verbal de contraventie din 26 martie 1999 al Inspectoratului de concurenta Constanta rezulta ca autorul exceptiei a fost sanctionat contraventional in temeiul art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, iar nu si pentru incalcarea unor dispozitii din Legea concurentei nr. 21/1996. In aceasta situatie necorelarea unor dispozitii din ordonanta criticata cu alte legi sau prevederi din acestea nu are relevanta in cauza, avand in vedere ca, potrivit alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a regulamentelor Parlamentului si a ordonantelor Guvernului", iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca "Sunt neconstitutionale prevederile actelor normative prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei".
    4. In legatura cu sustinerea ca prevederea din art. 5 alin. (1) al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a masurii confiscarii sumelor incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei incalca art. 41 alin. (1) si (8) din Constitutie, Curtea constata ca este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor alin. (1) al art. 41 din Legea fundamentala "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar in conformitate cu dispozitiile alin. (8) al aceluiasi articol "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii". In consecinta, prin ordonanta criticata, care are putere de lege, au fost prevazute, in conformitate cu textul constitutional, conditiile confiscarii sumelor incasate ilicit ca urmare a savarsirii contraventiei, si nicidecum confiscarea unor bunuri dobandite licit.
    5. In ceea ce priveste critica formulata de autorul exceptiei, potrivit careia dispozitiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravin prevederilor art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata. Alin. (1) al art. 134 stabileste, intr-adevar, ca "Economia Romaniei este economie de piata". In conformitate insa cu alin. (2) lit. a) al aceluiasi articol, "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;", iar potrivit lit. f), "crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii". Or, aceste cerinte imperative nu pot fi realizate decat prin respectarea legislatiei economice, in ansamblul sau, de catre toate persoanele care participa la activitatea economica. De aceea dispozitiile constitutionale invocate nu sunt incalcate prin prevederile art. 1 din ordonanta de urgenta criticata, potrivit carora "Produsele si serviciile care se realizeaza sau, respectiv, se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, cele care sunt supuse prin lege unui regim special sau cele realizate de regiile autonome si ale caror preturi si tarife se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta". Intre produsele prevazute in anexa, la prima pozitie figureaza energia electrica, iar preturile si tarifele produselor din anexa se pot ajusta periodic, in conformitate cu dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preturile si tarifele produselor si serviciilor care se executa sau se presteaza in tara in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata prin Legea nr. 88/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Constructii Nuclearo-Electrice" - S.A. din Cernavoda in Dosarul nr. 7.920/1999 al Tribunalului Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2000.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                              OPINIE SEPARATA

    Consider ca in cauza de fata nu sunt intrunite cerintele constitutionale impuse de art. 114 alin. (4) din Legea fundamentala, in sensul ca imprejurarile invocate de Guvern pentru a se apela la adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 7/1998, aprobata si modificata prin Legea nr. 88 din 25 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 1 iunie 1999, nu indreptateau adoptarea ei.
    In opinia separata pe care am formulat-o la Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, aratam ca "... in exercitiul atributiilor sale privitoare la conducerea generala a administratiei publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra masurilor pe care trebuie sa le ia, fiind indreptatit, atunci cand este confruntat cu o situatie exceptionala, sa recurga la adoptarea unei sau unor ordonante de urgenta, atunci cand [...] un interes public major este periclitat si nu este in masura sa faca fata situatiei prin celelalte mijloace pe care Constitutia i le prevede pentru situatii obisnuite".
    Subliniam ca "... aceasta putere de apreciere nu poate avea caracter discretionar, arbitrar chiar, iar abuzul de ordonante de urgenta poate produce chiar un efect devastator asupra intregului sistem de izvoare ale dreptului pozitiv, perturband buna functionare a ansamblului autoritatilor publice instituite de Constitutie". Autoritatile afectate, evident la modul negativ, de un astfel de abuz sunt tocmai cele alese de electorat prin vot direct, avand astfel cel mai inalt grad de legitimitate, si anume Parlamentul Romaniei, a carui functie de unica autoritate legislativa ar fi simtitor stirbita, precum si Presedintele Romaniei, care n-ar mai avea posibilitatea de a recurge la mijloacele pe care Constitutia i le confera pentru a solicita - in cazul cand masurile respective s-ar lua, firesc, pe cale de lege - o noua examinare a legii, potrivit art. 77 alin. (2), aceasta fara a mai lua in seama imposibilitatea pentru seful statului de a declansa controlul de constitutionalitate asupra normelor respective - daca socoteste ca este cazul - potrivit prerogativei pe care i-o rezerva art. 144 lit. a) din Legea noastra fundamentala.
    Or, aceste autoritati - Parlamentul si Presedintele Romaniei - fac parte din categoria organelor reprezentative prin care, potrivit art. 2 din Constitutie, poporul roman exercita suveranitatea nationala, astfel incat adoptarea unor ordonante de urgenta cu incalcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie este de natura a perturba conceptia generala a puterii constituante originare, potrivit careia Guvernul nu poate avea decat un rol subsecvent, in raport cu autoritatile publice desemnate direct de popor prin vot universal, el extragandu-si sursa si legitimitatea din exercitiul atributiilor constitutionale ce revin tocmai acestor autoritati. In consecinta, se produce astfel o inversare a rolului si insemnatatii autoritatilor publice din sistemul nostru constitutional, in sensul ca, pe o astfel de cale - prin care se adopta norme cu caracter primar, fara o indreptatire constitutionala intemeiata - Guvernul apare in ipostaza de organ supraordonat fata de autoritati publice - care, prin pozitia lor constitutionala, nu au cum sa-i fie inferioare - pe perioada in care ordonantele de urgenta se aplica indata dupa depunerea lor la Parlament, urmata de publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, si pana la data la care urmeaza sa fie dezbatute si aprobate de catre Parlament.
    Relevam in aceeasi opinie separata ca, prin definitie, "... cazul exceptional trebuie sa prezinte o insemnatate deosebita, manifestata prin existenta incontestabila a unui interes public major, care sa fie pus in pericol;" ca el "... trebuie sa fie cert si, desigur, iminent", in sensul ca este pe cale sa se produca, "... situatie in care Executivul nu este in masura sa ii faca fata pe alte cai instituite de Constitutie [...], decat prin ordonanta de urgenta".
    In sfarsit, consideram in aceeasi opinie ca "... aprecierea asupra caracterului exceptional al situatiei intervenite, ce revine Guvernului, nu poate scapa controlului de constitutionalitate, deoarece preexistenta unei imprejurari de fapt comportand necesitate si urgenta in masura sa determine, in mod obligatoriu, recurgerea la ordonanta de urgenta trebuie sa constituie o conditie de validitate a normei sub raport constitutional, aflata astfel in competenta Curtii Constitutionale".
    Daca n-ar fi asa, ar insemna ca elementul care da valoare constitutionala normei din ordonanta sa nu poata sa fie cercetat de Curte, indiferent de natura lui; or, tocmai caracterul exceptional al situatiei intervenite fundamenteaza constitutionalitatea normei cuprinse in ordonanta respectiva. Derobarea Curtii de la examinarea realitatii cazului exceptional ar insemna, de fapt, considerarea normei ca aprioric constitutionala, eliminandu-se astfel orice posibilitate de abuz, prin definitie in afara Constitutiei, pana la data la care, ipotetic, autoritatile publice aratate mai sus vor putea sa isi exercite atributiile, inclusiv pe plan constitutional.
    Dupa parerea mea, in cauza de fata nu se poate sustine ca adoptarea ordonantei de urgenta criticate de autorul exceptiei a fost dictata de aparitia unui caz exceptional, concluzie care poate fi desprinsa din examinarea probelor aflate la dosar.
    Astfel, din Nota de fundamentare a ordonantei reiese ca adoptarea acesteia a fost impusa de imbunatatirea mecanismului preturilor care prezinta "carente" ce constau "... intr-un volum mare de munca consumat in activitatea de ajustare a acestora", cu serioase efecte negative, pe fundalul "... unei slabe informari a Guvernului si al lipsei posibilitatilor unei minime implicari a acestuia in procesul de ajustare a preturilor".
    "Pastrarea actualului cadru procedural, cu adaugarea unor prevederi care sa precizeze mai bine responsabilitatea agentilor economici si sa defineasca si rolul Guvernului, se mai arata in aceeasi nota, este de natura sa conduca la inregistrarea progreselor necesare in sensul eliminarii impactului asupra evolutiei nivelului general al preturilor." In fine, adoptarea ordonantei mai este justificata de obligatia autoritatii competente de a informa Guvernul asupra modificarilor de preturi si de faptul ca regulile pe care ea le cuprinde "... vor reduce presiunea timpului in rezolvarea cererii de modificare a preturilor", subliniindu-se ca prevederile ordonantei se inscriu in programul de apropiere a legislatiei in domeniu de legislatia europeana.
    Simptomatic si definitoriu pentru situatia in cauza este faptul ca in aceeasi nota, ca de altminteri si in punctul de vedere comunicat de Guvern cu nr. 5/2.624 din 12 aprilie 2000, aflat la dosar, nu este evocata prezenta unui caz exceptional, caruia Guvernul nu avea cum sa-i faca fata decat prin adoptarea acestei ordonante.
    In aceste conditii nici nu se poate pune problema unei "erori manifeste de apreciere" a situatiei respective de catre Guvern, asa cum subliniam in opinia separata formulata la Decizia nr. 234/1999 evocata mai sus; in cauza de fata nu poate fi vorba de nici o eroare, deoarece Guvernul a recurs la aplicarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, ca si cum acest fapt ar fi intrat in aria sa normala de reglementare, ca o modalitate alternativa la lege, dar fara indreptatirea constitutionala pe care, unica, ar fi putut-o fundamenta.
    Aceasta imprejurare nu a trecut neobservata.
    In Avizul nr. 233 din 25 martie 1998, aflat la dosar, emis cu privire la proiectul acestei ordonante, Consiliul Legislativ preciza: "In raport cu procedura de legiferare aleasa de Guvern, respectiv cea prevazuta in art. 114 alin. (4) din Constitutie, este necesar ca in Nota de fundamentare sa se motiveze in ce constau urgenta si situatia exceptionala care motiveaza aceasta cale."
    Observatia a ramas insa fara urmari.
    In aceasta imprejurare, a considera aceasta ordonanta ca fiind conforma cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie inseamna a-i atribui, chiar in afara ratiunilor invocate pentru adoptarea ei, caracterul de act impus de un caz exceptional, pe care insasi autoritatea emitenta nu il invoca. Pe cale de consecinta, in situatii similare celei de fata, simplul fapt al intitularii actului guvernamental drept "ordonanta de urgenta" ii va conferi acestuia ipso facto caracter constitutional, de vreme ce Curtea nu are competenta sa se preocupe de realitatea cazului exceptional, chiar daca Guvernul insusi nu ii demonstreaza, cu argumente credibile, existenta, pentru a se putea sustine ca exigentele constitutionale au fost respectate.
    Considerand, in concluzie, ca prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie au fost incalcate in cazul de fata, opinez ca, pe acestei temei, exceptia de neconstitutionalitate trebuia admisa.

                               Judecator,
                conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu