Decizia Nr.1329 din 11.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 3 şi art. 184 alin. 4¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Gheorghe-Marian în Dosarul nr. 1.782/338/2010 al Judecătoriei Zărneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.530D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.782/338/2010, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 3 şi art. 184 alin. 4¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Gheorghe-Marian în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin Legii fundamentale, deoarece agravanta referitoare la starea de ebrietate este o noţiune vagă, nedeterminată şi nedefinită şi nu permite destinatarului să-şi corijeze în mod corespunzător conduita sau să anticipeze într-o măsură rezonabilă consecinţele care pot apărea din consumarea alcoolului. De asemenea, cele două texte nu conţin criterii precise de determinare a stării de ebrietate.Judecătoria Zărneşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. 3 - Uciderea din culpă şi art. 184 alin. 4¹ - Vătămarea corporală din culpă, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 178 alin. 3: „Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.“;

– Art. 184 alin. 4¹: „Dacă faptele prevăzute la alin. 3 si 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi libertăţilor consacrate de Constituţie şi la obligaţiile prevăzute de acestea, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Atât infracţiunea de ucidere din culpă, cât şi cea de vătămare corporală din culpă prevăd agravanta referitoare la starea de ebrietate. Autorul excepţiei susţine că, în absenţa unor criterii certe care să stabilească existenţa stării de ebrietate, textele nu răspund exigenţelor de previzibilitate şi accesibilitate necesare oricărui cetăţean pentru a-şi modela conduita în mod corespunzător. O asemenea critică nu poate fi primită, întrucât starea de ebrietate nu are un înţeles juridic autonom, ci numai unul etimologic, fiind, în conformitate cu dicţionarul limbii române, o stare de ebrietate rezultată în urma consumului de alcool. În plus, Codul penal face trimitere în art. 49 la starea de beţie, care, atunci când este involuntară şi completă, reprezintă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, iar atunci când este voluntară poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă ori agravantă. Prin urmare, jurisprudenţa şi doctrina au asanat aceste aspecte referitoare la stabilirea stării de beţie voluntare şi complete, fie că este ocazională, fie că este premeditată. Astfel, prin stare de beţie se înţelege o stare de ameţeală, de întunecare a conştiinţei provocată de consumul de băuturi alcoolice, o tulburare psihofiziologică şi psihosenzorială caracterizată prin dezorientare, confuzie, alterarea judecăţii, a memoriei, tulburări neuromusculare referitoare în special la echilibru şi coordonare. Starea de ebrietate şi starea de îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală nu se suprapun întotdeauna. Diagnosticul stării de ebrietate nu se bazează numai pe analize de laborator referitoare la îmbibaţia alcoolică în aerul expirat ori în sânge, ci pe modul evident de comportare, atitudine, orientare în timp şi spaţiu, facultatea de a descrie, de a calcula, pe mers, siguranţa gesturilor mâinilor, miros, starea pupilelor etc., pentru că starea de ebrietate produsă de consumul de alcool este diferită din punctul de vedere al concentraţiei de la persoană la persoană, în funcţie de metabolismul fiecăreia, şi se stabileşte prin orice mijloc de probă. Prin urmare, înţelesul sintagmei stare de ebrietate este suficient de inteligibil şi de accesibil oricărui cetăţean, sens în care nu poate fi primită critica autorului excepţiei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 3 şi art. 184 alin. 4¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Gheorghe-Marian în Dosarul nr. 1.782/338/2010 al Judecătoriei Zărneşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru