Decizia Nr.1327 din 11.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ioan Marişca şi Societatea Comercială „3M AGC“ - S.R.L. din ClujNapoca în Dosarul nr. 2.406/337/2010 al Judecătoriei Zalău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.513D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.406/337/2010, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ioan Marişca şi Societatea Comercială „3M AGC“ - S.R.L. din Cluj-Napoca în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Codul penal, şi neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută şi pedepsită de art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 319/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate omit să cuprindă o garanţie esenţială referitoare la imposibilitatea dispunerii şi efectuării unei percheziţii informatice anterior începerii urmăririi penale, adică în faza actelor premergătoare. Totodată, legiuitorul nu a limitat dreptul organelor de urmărire penală de a solicita autorizarea aceleiaşi percheziţii de mai multe ori şi nu a instituit niciun fel de prevederi cu privire la infracţiunile pentru care se poate dispune percheziţia sau referitoare la obligaţia instanţei de a descrie în autorizaţie ce obiect este căutat sau ce elemente pot fi ridicate ori copiate pe suport informatic.Judecătoria Zalău opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:(1) Ori de câte ori pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, organul competent prevăzut de lege poate dispune efectuarea unei percheziţii.(2) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că ridicarea obiectelor care conţin datele prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfăşurarea activităţii persoanelor care deţin aceste obiecte, poate dispune efectuarea de copii, care pot servi ca mijloc de probă şi care se realizează potrivit art. 55 alin. (3).(3) În cazul în care, cu ocazia cercetării unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice şi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniţial, se poate dispune, de îndată, autorizarea efectuării percheziţiei în vederea cercetării tuturor sistemelor informatice sau suporturilor de stocare a datelor informatice căutate.(4) Dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la efectuarea percheziţiei domiciliare se aplică în mod corespunzător. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 27 referitor la Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 referitor la Secretul corespondenţei, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Aspectele învederate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în mod direct, modificarea şi completarea normei legale supuse controlului de constituţionalitate. Or, Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa textul de lege supus controlului său, această competenţă revenind, în mod exclusiv, legiuitorului.Totodată, Curtea constată că, pe lângă aspectele de lege ferenda pe care autorii excepţiei le susţin, aceştia nu critică în mod direct textul art. 56 din Legea nr. 161/2003, întrucât nemulţumirea lor se circumscrie şi unor aspecte de interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale art. 100 şi următoarele referitoare la percheziţie din Codul de procedură penală. Or, nici interpretarea şi nici aplicarea normelor legale supuse controlului Curţii Constituţionale şi cu atât mai puţin interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale cu care acestea se coroborează nu intră în competenţa de judecată a instanţei constituţionale. O asemenea competenţă aparţine, în mod exclusiv, instanţelor de judecată.Pe cale de consecinţă, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ioan Marişca şi Societatea Comercială „3M AGC“ - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.406/337/2010 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru