DECIZIE   Nr. 1322 din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 835 din 14 decembrie 2010

Augustin Zegrean                            - presedinte

Aspazia Cojocaru                           -judecator

Acsinte Gaspar                               -judecator

Petre Lazaroiu                                 -judecator

Mircea Stefan Minea                       -judecator

Iulia Antoanella Motoc                    -judecator

Ion Predescu                                   -judecator

Puskas Valentin Zoltan                    -judecator

Oana Cristina Puica                        - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Andrei Grosu în Dosarul nr. 4.602/325/2009 al Judecatoriei Timisoara si de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.558/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 230D/2010 si nr. 297D/2010 au obiect partial identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 297D/2010 la Dosarul nr. 230D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 4.602/325/2009, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Exceptia a fost ridicata de Andrei Grosu cu ocazia solutionarii unei cauze de contencios administrativ având ca obiect actiunea în anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronuntata în Dosarul nr. 2.558/306/2008, Tribunalul Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice.

Exceptia a fost ridicata de Lucian Matei cu ocazia solutionarii unei cauze de contencios administrativ având ca obiect actiunea în anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca textele de lege criticate încalca egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, întrucât sarcina probei în cazul plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat sanctiunea. Autorul Lucian Matei critica si faptul ca dispozitiile de lege atacate, desi nu lasa la aprecierea organului constatator continutul procesului-verbal, nu stabilesc nicio sanctiune în cazul neîndeplinirii respectivei obligatii. Totodata, mentioneaza ca prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 au constituit temeiul legal pentru întocmirea procesului-verbal contestat.

Judecatoria Timisoara si Tribunalul Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele art. 15-19 fac parte din capitolul II al ordonantei, intitulat „Constatarea contraventiei", si reglementeaza aspecte procedurale referitoare la stabilirea contraventiei, continutul procesului-verbal de contraventie si conditiile de întocmire a acestuia. Dispozitiile art. 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fac parte din capitolul III al acestui act normativ, intitulat „Aplicarea sanctiunilor contraventionale", si reglementeaza aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contraventie si la modalitatea de aplicare a sanctiunii de catre agentul constatator.

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, având urmatorul cuprins: „Constituie contraventie savârsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: 1) savârsirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice;".

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la principiul egalitatii în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 privind dreptul la aparare, ale art. 124 referitoare la înfaptuirea justitiei si ale art. 126 privind instantele judecatoresti, precum si a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, statuând ca textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminari, deoarece atât continutul procesului-verbal de contraventie, cât si conditiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fara nicio discriminare pentru toate persoanele care au savârsit contraventii. In legatura cu invocarea în sustinerea exceptiei a dispozitiilor art. 21 si 24 din Constitutie, Curtea a retinut ca si aceasta critica este nefondata, întrucât, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plângerea verifica daca aceasta a fost introdusa în termen, îl asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanta, si organul care a aplicat sanctiunea, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. Dispozitiile alin. (2) al art. 34 din ordonanta prevad ca hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacata cu recurs, fara ca motivarea acestuia sa fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul solutionarii plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, atât la instanta de fond, cât si în recurs, contravenientul poate sa îsi exercite fara nicio restrictie dreptul la aparare. Totodata, utilizarea de catre legiuitor a notiunii de „contravenient" nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la aparare.

Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat ca dispozitiile art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu încalca nici prezumtia de nevinovatie, deoarece instanta competenta sa solutioneze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea carora sarcina probei apartine celui care afirma ceva în instanta, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contraventie.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut, prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, ca dispozitiile de lege criticate se aplica tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei si nu afecteaza în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cât si de art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie nicio masura menita sa lezeze dreptul unei persoane de a fi ascultata în mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial care va hotarî asupra drepturilor sale. In plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecatorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor.

In acelasi sens este si Decizia nr. 139 din 25 februarie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 16 aprilie 2010, prin care Curtea Constitutionala a respins ca neîntemeiata o exceptie de neconstitutionalitate identica.

Intrucât nu au aparut elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Andrei Grosu în Dosarul nr. 4.602/325/2009 al Judecatoriei Timisoara si de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.558/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 19 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puica