DECIZIE Nr. 132 din 3 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si
art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 160^a,
160^b si 189 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 304 din 12 aprilie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 42 si art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum si a
dispozitiilor art. 160^a, 160^b si 189 din Codul de procedura penala, ridicata
de Dan Creta in Dosarul nr. 2.272/2004 al Judecatoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si art. 197 alin. 2 lit. a)
din Codul penal, precum si a celor ale art. 189 din Codul de procedura penala,
iar in ceea ce priveste dispozitiile art. 160^a si 160^b din Codul de procedura
penala, pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibila, aratand ca
acestea nu au legatura cu cauza dedusa judecatii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.272/2004,
Judecatoria Deva a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si art. 197 alin. 2 lit. a) din
Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 160^a, 160^b si 189 din Codul de
procedura penala, ridicata de Dan Creta in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca limitele de
pedeapsa prevazute pentru infractiunea de viol savarsita in conditiile art. 197
alin. 2 din Codul penal ar trebui sa fie aceleasi cu cele prevazute pentru
infractiunea de perversiune savarsita in conditiile art. 201 alin. 4 din Codul
penal, intrucat cele doua infractiuni au acelasi grad de pericol abstract,
precum si faptul ca infractiunea continuata ar trebui sa aiba acelasi tratament
sanctionator aplicabil concursului de infractiuni.
Referitor la dispozitiile art. 160^a si 160^b din Codul de procedura
penala, se sustine ca acestea sunt contrare dreptului la un proces echitabil si
normelor constitutionale privind restrangerea exercitiului unor drepturi si
libertati "in masura in care sunt interpretate in sensul ca acelasi
judecator care a dispus initial masura arestarii va dispune si masura
prelungirii arestarii si ulterior va judeca cauza pe fond", intrucat
"judecatorul care a dispus masura arestarii in cursul judecatii va da si o
solutie influentata de luarea acestei masuri care aproape sigur va fi de
condamnare, lucru reliefat si in practica [...]".
Cat priveste art. 189 din Codul de procedura penala, se motiveaza ca
incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat poate conduce la situatia ca
instanta sa nu incuviinteze probele, atunci cand partile nu sunt de acord sa
suporte sumele de bani pentru administrarea acestora, astfel incat cei fara
mijloace materiale nu pot avea un proces echitabil.
Judecatoria Deva considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In sustinerea opiniei exprimate se arata ca stabilirea unui regim
sanctionator mai aspru pentru infractiunea de viol decat pentru infractiunea de
perversiune nu creeaza nici o discriminare intre cetateni si nu aduce nici o
atingere principiilor consacrate de art. 16 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din
Constitutie, intrucat, chiar daca ambele infractiuni privesc viata sexuala,
fiecare dintre acestea reglementeaza fapte, situatii diferite si distincte,
astfel ca regimul sanctionator al acestora poate fi identic sau nu, in functie
de vointa legiuitorului, care exprima o anumita politica penala din momentul
reglementarii.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 42 din Codul penal, precum si ale
art. 160^a, 160^b si 189 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca
"nu au legatura cu solutionarea cauzei in faza procesuala a cercetarii
judecatoresti".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca prevederile art. 42 din Codul penal, precum si cele
ale art. 160^a si 160^b din Codul de procedura penala nu au legatura cu
solutionarea cauzei. Referitor la critica dispozitiilor art. 197 alin. 2 lit.
a) din Codul penal, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata, pentru aceleasi
considerente expuse de instanta de judecata in cuprinsul incheierii de
sesizare, iar cu privire la art. 189 din Codul de procedura penala se arata ca
optiunea instantei, in sensul platii de catre parti a cheltuielilor judiciare,
nu este in contradictie cu normele constitutionale ce consacra dreptul la un
proces echitabil.
In concluzie, Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta nici o contradictie
intre textele de lege criticate si prevederile constitutionale ale art. 21
alin. (3). Astfel, cu privire la normele cuprinse in art. 160^a si 160^b din
Codul de procedura penala se arata ca "nu opresc in realitate partile
interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de toate
garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica,
procesul echitabil". De asemenea, plata cheltuielilor judiciare in
conditiile art. 189 din Codul de procedura penala "nu contravine dreptului
partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen
rezonabil".
Cat priveste critica prevederilor ce fac obiectul exceptiei in raport de
dispozitiile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arata ca
este neintemeiata, intrucat instituirea unui tratament penal mai sever pentru
acele categorii de infractiuni, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de
pericol social ridicat, nu contravine sub nici un aspect principiului
egalitatii consacrat de prevederile constitutionale mentionate.
In opinia Avocatului Poporului, textele criticate "nu contin norme
contrare dispozitiilor constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului
unor drepturi sau al unor libertati fundamentale", astfel incat nu se
poate retine nici critica acestora in raport de dispozitiile art. 53 alin. (1)
din Constitutie.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
42 si art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum si dispozitiile art.
160^a, 160^b si 189 din Codul de procedura penala.
Prevederile din Codul penal criticate ca neconstitutionale au urmatorul
continut:
- Art. 42: "Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un
spor potrivit dispozitiilor art. 34.";
- Art. 197 alin. 2 lit. a): "(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la
18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:
a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;
[...]".
Textele din Codul de procedura penala criticate ca neconstitutionale au
urmatorul continut:
- Art. 160^a: "Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in
cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile
prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148.
Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de
24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare,
pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de
ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheierii
prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.
Dispozitiile art. 151 se aplica si in cazul arestarii inculpatului in cursul
judecatii.
Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in
cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta
masura, daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de
libertate.";
- Art. 160^b: "In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu
mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.
Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea
preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea
de libertate, dispune, prin incheiere, revocarea arestarii preventive si
punerea de indata in libertate a inculpatului.
Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in
continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica
privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea
arestarii preventive.
Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2
aplicandu-se in mod corespunzator.";
- Art. 189: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de
procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba,
retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de
desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau
platite de parti.
Cheltuielile judiciare prevazute in alin. 1, avansate de stat, sunt
cuprinse distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al
Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului de Interne."
Dispozitiile din Legea fundamentala invocate in motivarea exceptiei au
urmatorul continut:
- Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a
tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine
etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de
avere sau de origine sociala.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste sustinerile de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 42 si art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, fata de art. 4 alin. (2),
art. 16 alin. (1) si art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala, Curtea constata
ca, in realitate, acestea constau in raportarea textelor de lege criticate la
alte dispozitii din Codul penal, care reglementeaza concursul de infractiuni,
respectiv infractiunea de perversiune sexuala. Astfel, in motivarea exceptiei
de neconstitutionalitate se sustine ca limitele de pedeapsa prevazute pentru
infractiunea de viol savarsita in conditiile art. 197 alin. 2 din Codul penal
ar trebui sa fie aceleasi cu cele prevazute pentru infractiunea de perversiune
si ca infractiunea continuata ar trebui sa aiba acelasi tratament sanctionator
ca si concursul de infractiuni.
Aceasta critica nu poate fi retinuta, intrucat, asa cum a statuat Curtea in
jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie
2004, examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere
compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins
incalcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si
raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori
principii ale Constitutiei.
II. Cat priveste dispozitiile art. 160^a si 160^b din Codul de procedura
penala, care reglementeaza arestarea inculpatului in cursul judecatii,
respectiv verificarile privind arestarea inculpatului in cursul judecatii,
criticate in raport de normele constitutionale referitoare la dreptul la un
proces echitabil si conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi si
libertati, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu solutionarea cauzei,
intrucat autorul exceptiei, Dan Creta, a fost trimis in judecata in stare de
libertate si este judecat in stare de libertate. Asa fiind, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 160^a si 160^b din Codul de procedura
penala urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila, in temeiul art. 29 alin. (1) si
alin. (6) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, potrivit carora: "(1) Curtea Constitutionala
decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de
arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a
unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are
legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi
obiectul acestuia. [...]
[...] (6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor
alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea
de sesizare a Curtii Constitutionale [...]".
III. Nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 189 din Codul de procedura penala, formulata in raport de
dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3), plata cheltuielilor
judiciare in conditiile prevazute de Codul de procedura penala nefiind de
natura sa incalce dreptul la un proces echitabil. Astfel, de regula, sumele
necesare sunt avansate de stat, iar in cazurile in care se solicita ca plata sa
o faca partile chiar in cursul procesului, de exemplu in cazul unor expertize
solicitate de partile civile ori de partile responsabile civilmente, refuzul
platii nu impiedica desfasurarea procesului si nu inlatura obligatia organului
judiciar de a solutiona cauza in mod corect, echitabil, cu respectarea tuturor
garantiilor procesuale stabilite de lege.
De altfel, cu privire la dispozitiile art. 189 din Codul de procedura
penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa, prin
Decizia nr. 295 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, retinand ca acestea sunt constitutionale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele deciziei mai sus
mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si
art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 189
din Codul de procedura penala, ridicata de Dan Creta in Dosarul nr. 2.272/2004
al Judecatoriei Deva.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 160^a si 160^b din Codul de procedura penala, ridicata de
acelasi autor in aceeasi cauza.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta