DECIZIE Nr.
1310 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (1) si (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 846 din 8 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv
Turceni" - S.A. din Turceni în Dosarul nr. 13.417/95/2008 al Tribunalului
Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.106D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni" - S.A. din
Turceni în Dosarul nr. 15.986/95/2008 al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 875D/2009 şi nr. 1.106D/2009
este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.106D/2009 la Dosarul nr.
875D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 25 februarie 2009 şi 19 martie
2009, pronunţate în dosarele nr. 13.417/95/2008 şi nr. 15.986/95/2008, Tribunalul
Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni" - S.A. din Turceni
cu prilejul soluţionării unor conflicte de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 238 alin.
(1) şi (2) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 9, art. 16,
art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53 şi art. 73 din Constituţie. Astfel,
consideră că textele de lege criticate conferă instanţei de judecată atribuţii
de legiuitor, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. In
acest sens, arată că prin aceste texte de lege se permite instanţei de judecată
să intervină şi să completeze contractele colective de muncă care au putere de
lege între părţile contractante, ceea ce echivalează cu o adăugare la lege.
Implicit se produce şi o lezare a dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. De
asemenea, arată că textele de lege criticate impun partenerilor sociali care
încheie contracte colective de muncă la nivel de angajator şi care nu sunt
parte semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal ce a semnat
contractul colectiv la nivel naţional să se supună clauzelor stabilite în acest
din urmă contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor
stabilite, lucru ce încalcă grav principiul egalităţii cetăţenilor în faţa
legii. In sfârşit, consideră că este încălcat şi dreptul părţilor de a încheia
liber un contract individual de muncă sau un contract colectiv de muncă,
instituind în sarcina angajatorului obligaţii foarte oneroase, generate de
încheierea unor alte contracte faţă de care acesta este un terţ. Astfel este
înfrânt art. 53 din Constituţie, întrucât angajatorul nu poate negocia drepturi
inferioare celor prevăzute la nivel de ramură, lucru ce poate genera inclusiv
incapacitatea de plată a acestor drepturi sau chiar falimentul angajatorului.
Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată. In acest sens, arată că un contract colectiv de muncă are
ca scop, în principal, tocmai coordonarea intereselor muncitorilor şi
angajatorilor şi armonizarea acestora, reprezentând un instrument al politicii
de personal. Un contract colectiv de muncă este o lucrare contractuală ce
trebuie adaptată în permanenţă condiţiilor cadru fluctuante ale pieţei muncii,
aceste condiţii fiind în general datorate aspectelor juridice şi de politică
socială. Pentru asigurarea uniformizării condiţiilor de angajare şi de muncă,
este necesară încheierea contractelor colective de muncă la nivel de angajator,
de ramură, de grupuri de angajatori şi la nivel naţional, astfel că legiuitorul
a impus forţa obligatorie a acestor contracte pe linie ierarhică. Acolo unde nu
există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, se aplică dispoziţiile
din contractul colectiv de muncă de la nivelul superior.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului, făcând,
de asemenea, trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în
deciziile nr. 380/2004 şi nr. 511/2006, consideră că prevederile de lege
criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Contractele colective de
muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior
celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine
clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin
contractele colective de muncă."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) care
consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 9 referitor la
sindicate, patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 referitor la
egalitatea în drepturi, art. 40 care consacră dreptul la asociere, art. 41
alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi
caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 prin care se arată
că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi
protecţia socială se reglementează prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au constituit în mai multe rânduri obiect
al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din
Constituţie şi motivări asemănătoare celei din prezenta cauză.
In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 380 din 30
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.015 din 3 noiembrie 2004, prin care Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate
criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 9, art. 40,
art. 41 şi art. 53 din Constituţie, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 73 din Constituţie, Curtea
constată că textele de lege criticate nu prevăd libertatea instanţelor judecătoreşti
de a institui noi clauze în contractele de muncă, ele putând constitui doar
temei pentru sancţionarea unor astfel de contracte prin care s-au stabilit
drepturi inferioare celor stipulate în contractele colective de muncă încheiate
la nivel superior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni" - S.A. din
Turceni în dosarele nr. 13.417/95/2008 şi nr. 15.986/95/2008 ale Tribunalului
Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea