DECIZIE Nr.
131 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 11 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 164 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin
Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autoarea
excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
5.350D/2009 având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Hou Shouhuo în Dosarul nr.
2.719/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
In ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura,
interpret autorizat de limba chineză.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului
Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 5.350D/2009 la Dosarul nr.
5.054D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate
ce formează obiectul Dosarului nr. 5.054D/2009. Aceasta solicită,
prin interpret, admiterea excepţiei, precizând că Oficiul Român
pentru Imigrări a dispus returnarea sa, fără să îi acorde
suficient timp pentru a introduce o plângere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
inadmisibilă, întrucât motivările excepţiei vizează
complinirea unor omisiuni de reglementare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 iunie 2009 şi 12 mai 2009,
pronunţate în dosarele nr. 2.126/2/2009 şi nr. 2.719/2/2009, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România. Excepţiile au fost
ridicate de Lin Liming şi Hou Shouhuo în cauze având ca obiect
menţinerea regimului tolerării şederii pe teritoriul României,
respectiv soluţionarea plângerii împotriva unei decizii de returnare de pe
teritoriul României.
In motivările excepţiilor de
neconstituţionalitate, având un conţinut
similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege
criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul
de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de
practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la
situaţii similare cu cele în care autorii excepţiei se află. In
acest sens, arată că este posibil ca Oficiul Român pentru
Imigrări să emită o decizie de returnare a străinului în
acelaşi moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a
cererii de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României,
aşadar înainte de expirarea termenului legal de contestare a deciziei de
respingere a cererii de menţinere a regimului de tolerare. O astfel de
situaţie are drept consecinţă transformarea dreptului la
justiţie într-un drept formal şi iluzoriu, actul de justiţie
fiind golit de conţinutul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază,
în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 5.054D/2009, că
prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei nu împiedică
părţile interesate să apeleze la instanţele
judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile
procesuale care condiţionează, într-o societate democratică,
procesul echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile autorului prezent, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:
-Art. 4 alin. (4): „(4) Străinii aflaţi pe
teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li
s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe
teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste
perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să
depună toate diligentele necesare pentru a ieşi din România până
la expirarea acestei perioade.";
- Art. 11 alin. (1): „Străinii aflaţi
temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român
numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit
prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind
accesul liber la justiţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că argumentele formulate de autorii acesteia în
motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de
lege criticate constituie, în realitate, consecinţe ale
modalităţii de aplicare în practică a acestora. Or,
lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la
speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de
judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora
au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând
competenţei Curţii Constituţionale.
Totodată, Curtea constată că autorii
excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din
cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor
prevederi care să prevină posibilitatea apariţiei în
practică a situaţiilor concrete descrise de aceştia în cuprinsul
motivărilor scrise ale excepţiei. Instanţa de contencios constituţional
nu poate examina, însă, astfel de critici, întrucât, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin
Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Hou
Shouhuo în Dosarul nr. 2.719/2/2009 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu