Decizia Nr.1299 din 04.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132, 133, 195 şi 196 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Hat Group Co. România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.663/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.206D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 695 din 25 mai 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.663/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială, admiţând recursul formulat împotriva încheierii Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială prin care acesta a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132, 133, 195 şi 196 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Hat Group Co. România - S.A. din Bucureşti într-o cauză comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate permit instanţei de judecată să dispună în mod arbitrar suspendarea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, încălcând în acest mod dreptul de proprietate al asociaţilor cu privire la părţile sociale pe care le deţin. De asemenea, dispoziţiile criticate, deşi ar trebui să creeze o stare de egalitate şi echilibru între asociaţii unei societăţi comerciale, determină situaţii diferite pentru asociaţi, permiţând instanţei ca, la cererea unuia dintre ei, să suspende o hotărâre a adunării generale a asociaţilor adoptată în mod legal de către ceilalţi asociaţi.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 132, 133, 195 şi 196 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 132 din Legea nr. 31/1990: „(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.(4) Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat.(6) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant.(7) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere.(8) Dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate.(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.(10) Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor acţionarilor.“;– Art. 133: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate. (2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.“;– Art. 195: „(1) Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar. (2) Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.(3) Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.“;– Art. 196: „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.“;

– Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din aceeaşi convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu, deciziile nr. 775 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a reţinut conformitatea prevederilor de lege criticate cu Constituţia. Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, consacrând legal regimul juridic al nulităţii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate să atace hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziţie legală imperativă de interes public, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept comun al nulităţii absolute. De asemenea, prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanator al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a reţinut că prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, şi examinarea ordonanţei de suspendare, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei. În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Legea fundamentală, se constată că prin Decizia nr. 58 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a statuat că art. 132 din Legea nr. 31/1990 reglementează adunările generale ale acţionarilor şi hotărârile luate de acestea. Astfel, hotărârile adoptate în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. Aceşti acţionari au însă posibilitatea de a ataca în justiţie respectivele hotărâri şi de a cere, în paralel, suspendarea executării hotărârii atacate, pe calea ordonanţei preşedinţiale. În situaţia în care instanţa consideră întemeiată cererea de suspendare a executării şi o admite, acţionarii nemulţumiţi vor putea formula recurs împotriva ordonanţei preşedinţiale, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (3) din lege. În situaţia inversă, când instanţa consideră neîntemeiată cererea de suspendare a executării şi o respinge, acţionarii care au votat împotrivă în adunarea generală sau care au lipsit de la aceasta vor putea ataca, la rândul lor, hotărârea de respingere a suspendării executării, în condiţiile dreptului comun, reprezentat de art. 299 din Codul de procedură civilă. În acest mod este asigurată egalitatea procesuală a părţilor, indiferent de soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, şi este acordat deopotrivă liber acces la justiţie părţilor în litigiu, inclusiv în căile de atac. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în această materie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132, 133, 195 şi 196 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Hat Group Co. România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.663/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu