DECIZIE Nr.
1299 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 743 din 8 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie
ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 19.844/4/2009
al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 19.844/4/2009, Tribunalul
Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că prevederile legale
menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12)
referitoare la legalitatea pedepsei, deoarece se acordă posibilitatea unor
persoane care au funcţii administrative să procedeze la
o modificare în fapt a duratei de executare a pedepsei stabilite de magistrat.
Pe fond, condamnatul în cauză, deşi a îndeplinit cerinţele
referitoare la executarea corespunzătoare a fracţiunii de pedeapsă, comisia de
liberări din cadrul penitenciarului a arătat că petentul a avut un comportament
total necorespunzător, fiind sancţionat disciplinar de trei ori pentru
nerespectarea regulamentului şi nu a fost recompensat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 59 din Codul penal - Liberarea condiţionată, care
au următorul conţinut:
„Art. 59. - După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în
cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul
închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă,
disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi
liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
In calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în
alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată,
potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz însă,
liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a
cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a
cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu
închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se
socotesc în raport cu totalul pedepselor.
In aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se
are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile Codului penal care formează obiectul excepţiei
stabilesc condiţiile în care o persoană care execută o pedeapsă privativă de
libertate poate fi liberată condiţionat. Prevederile atacate nu contravin cu
nimic normelor constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei la care se
referă autorul excepţiei. Dimpotrivă, prin aceste dispoziţii se oferă
condamnatului posibilitatea de a fi eliberat, în condiţiile legii, înainte de
executarea integrală a pedepsei, pentru a se reintegra social şi a-şi trăi
viaţa în acord cu ordinea de drept.
De asemenea, Parlamentul este suveran în ceea ce
priveşte stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea
condiţionată, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe
care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care, în acord
cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, satisfac condiţiile impuse
de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie
prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură
de acelaşi tratament.
Curtea constată că decizia de a propune sau nu
liberarea condiţionată este luată de toţi membrii comisiei şi nu are drept
consecinţă modificarea în fapt a duratei de executare a unei pedepse stabilite
prin hotărâre judecătorească, deoarece aceasta este supusă cenzurii instanţei
de judecată în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Prin urmare, propunerea de liberare condiţionată
avansată de comisie trebuie supusă unei proceduri jurisdicţionale, ca şi
cererea condamnatului de liberare condiţionată, judecătorul având posibilitatea
de a pronunţa o soluţie de admitere sau respingere a propunerii sau cererii de
liberare condiţionată, după analiza motivată a tuturor condiţiilor de fond
prevăzute de art. 59 alin. 1 din Codul penal, expresia „poate fi eliberat"
neputând fi echivalentă cu dreptul discreţionar al unei autorităţi
administrative de a dispune în consecinţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie
ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 19.844/4/2009
al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru