DECIZIE Nr.
1296 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
art. 103-124 si art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 18 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art.1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie ridicată de Victor Andrei în nume propriu şi în calitate de reprezentant
al Societăţii Comerciale „Visairi" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul nr. 2.823/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.823/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103- 124 şi art. 125-136 din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Andrei în nume propriu şi în calitate
de reprezentant al Societăţii Comerciale „Visairi" - S.R.L, din Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale atacate contravin dispoziţiilor
art. 11, 16, 20, 21, 24 şi 135 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 17 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece reglementarea taxei pe valoarea adăugată - TVA - este de natură să
împiedice activitatea normală de comerţ, iar pe de altă parte, instituie
discriminări inadmisibile între diferitele categorii de agenţi economici.
Tribunalul Iaşi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră
excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1
alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643
din 16 iulie 2004, ale art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 au următoarea redactare:
- Art. 1 alin. (2): „Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională
în România.";
- Art. 29 alin. (6): „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile.";
- Art. 103 - art. 124 din Legea nr. 573/2001 sunt
cuprins în titlul IV - Impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor şi în titlul V - Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi
impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România;
- Art. 125-136 din aceeaşi lege sunt cuprinse în titlul
VI - Taxa pe valoarea
adăugată.
Textele constituţionale invocate sunt următoarele: art.
11 privind Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea
în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi art. 135 privind Economia României.
Este invocată şi încălcarea art.7 şi 17 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate,
prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 228 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 24 aprilie 2008, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 344
din 5 mai 2008, şi Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.590 din 6 august 2008, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt
norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a
acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate
exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie
constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească,
ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii
Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca
inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Referitor la criticile de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
Curtea observă că acest text
de lege dă expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) şi art. 146 din
Legea fundamentală, precizând rolul Curţii de garant al supremaţiei
Constituţiei.
II. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, faţă de art. 11, 16, 20 şi 135 din Constituţie, Curtea
constată că este neîntemeiată. Aceste prevederi de lege, reglementând impozitul
pe veniturile microîntreprinderilor, precum şi obligativitatea plăţii taxei pe
valoarea adăugată, reprezintă opţiunea legiuitorului, care astfel dă expresie
preocupării statului pentru a asigura protejarea intereselor naţionale în
activitatea economică, financiară şi valutară.
De altfel, cu privire la aceste texte de lege, autorii
excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de impozitare a veniturilor realizate de
microîntreprinderi, precum şi de obligativitatea plăţii taxei pe valoarea
adăugată, aspecte care, însă, excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi
al art.29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103-124 şi
art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de
Victor Andrei în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Societăţii
Comerciale „Visairi" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul
nr. 2.823/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu