DECIZIE Nr.
1293 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si art. 2781
alin. 8 si 9 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 745 din 8 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi art. 2781 alin. 8 şi
9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Bădiţă în Dosarul
nr. 11.275/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 17 din 14 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.275/288/2009, Judecătoria
Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 281 din Codul penal şi art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Aurel
Bădiţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 281 din Codul penal
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la
categoriile de legi şi art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă,
deoarece, de vreme ce Parlamentul nu poate adopta decât legi constituţionale,
organice şi ordinare, este evident că nu poate emite o lege specială cu
referire la exercitarea fără drept a profesiei. In plus, art. 115 alin. (1) din
Constituţie „consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul poate adopta decât o
singură lege specială" - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a
emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare,
legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr.
51/1995, pentru că legea avocaturii este „LEGE ORGANICĂ, NU SPECIALĂ."
De asemenea, prevederile art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei, deoarece
se ignoră principiul de aplicabilitate generală „non
reformation in pejus". Pentru persoana scoasă
de sub urmărire penală, textul criticat reprezintă o piedică de a se adresa
instanţei atât timp cât există posibilitatea ca, prin propria cale de atac,
să-şi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău,
dobândind calitatea de inculpat. Cunoscând acest ucru,
persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală are motive rezonabile să se abţină de la a se adresa instanţei judecătoreşti
pentru a nu-şi agrava propria situaţie. Aşa fiind, accesul la justiţie ar fi
obstrucţionat.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal - Exercitarea fără drept a
unei profesii şi art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală - Plângerea în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:
- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea
cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale,
dacă legea specială prevede ca săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă.";
- Art. 2781 alin. 8
şi 9 din Codul de procedură penală: „Judecătorul pronunţă una dintre
următoarele soluţii:
a) respinge
plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca
nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.
1."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 382 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 309 din 12 mai 2010,
Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, statuând că atât în Codul penal
anterior, cât şi în diferite legi speciale au fost prevăzute dispoziţii
incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea
meseriilor sau altor ocupaţii. In vederea sistematizării legislaţiei, s-a creat
o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi
speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât şi
ulterior.
In prezent sunt în vigoare mai
multe astfel de legi speciale care reglementează desfăşurarea unor profesii,
meserii sau a altor activităţi şi prevăd că exercitarea nelegală a acestora
constituie infracţiune, potrivit art. 281 din Codul penal.
Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare
fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită
pregătire şi, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea
apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv viaţa şi
integritatea fizică şi psihică ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale
ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni, precum aceea
de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără
calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori
păgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, toleraţi electricieni instalatori care
efectuează lucrări de instalaţii electrice fără să aibă pregătirea şi, mai
ales, răspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul că
aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei
de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai
arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a
Parlamentului.
De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este
un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi
speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional
selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei
asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele
în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care
doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta.
Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii
reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii,
şi nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constituţionale şi
convenţionale invocate nu sunt nesocotite prin dispoziţiile de lege criticate.
De asemenea, prin Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a statuat că
prevederile art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul penal nu contravin principiului dreptului
oricărei persoane la un proces echitabil.
Totodată, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, reţinând că
plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune
principiului de generală aplicabilitate în dreptul
penal non reformatio in pejus.
Intr-adevăr, deşi legea nu prevede în mod expres
aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva
actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determină extinderea
aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevăzute în
art. 372 sau art. 3858 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în considerare
şi în cazul procedurii reglementate de art. 2781 din acelaşi cod.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-alart. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi art. 2781 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Aurel Bădiţă în Dosarul nr. 11.275/288/2009 al
Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru