DECIZIE Nr.
129 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.876/1/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie -Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.876/1/2006, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluţionării
unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor secţiei
civile a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate care împiedică recuzarea tuturor judecătorilor
unei instanţe sau ai unei secţii încalcă flagrant dreptul constituţional la un
proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din
Legea fundamentală.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi
fiscal apreciază că textul de lege criticat este
constituţional.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, si anume deciziile nr. 183/2006, nr. 280/2006 şi nr. 241/2006.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă sunt constituţionale. In acest sens, arată că reglementarea
criticată nu îngrădeşte dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un
proces echitabil, precum şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din
Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora:
„Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau
ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin.
(3) care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate,
prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză şi
cu motivări asemănătoare.
Astfel, prin Decizia nr. 183 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a
reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin
imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie
protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de
rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în
soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres
prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi
nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea
tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost
învestiţi în condiţiile legii.
De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Curtea a statuat
că prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul
liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine,
indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi
constituţionale.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate
avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi
tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 10.876/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora