DECIZIE   Nr. 129 din 13 octombrie 1998

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 467 din  4 decembrie 1998

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Carmen Daniela Manea   - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative, ridicata de Veres Ilona in procesul civil ce face obiectul Dosarului nr. 12.952/1996 al Judecatoriei Brasov.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 6 octombrie 1998 si sunt consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 13 octombrie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 12.952/1996, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative, exceptie ridicata de Veres Ilona intr-o cauza civila.
    In motivarea exceptiei se arata ca prevederile art. 1 din Legea nr. 17/1994 incalca garantia constituita prin art. 41 alin. (1) din Constitutie referitoare la dreptul de proprietate, precum si art. 49 din Constitutie, care stabileste limitativ situatiile exceptionale in care exercitiul unor drepturi si libertati poate fi restrans. De asemenea, se sustine ca art. 1 din Legea nr. 17/1994 incalca dispozitiile art. 20 din Constitutie, intrucat contravine dispozitiilor Conventiei europene a drepturilor omului in ceea ce priveste dreptul de proprietate. Totodata se sustine ca art. 1 din Legea nr. 17/1994 este neconstitutional, intrucat "prin lipsa oricaror distingeri sau diferentieri suprima persoanei titulare a unui drept de proprietate posibilitatea de a-si exercita deplin toate prerogativele".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera ca exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului - singurul care a fost inaintat Curtii Constitutionale - se arata ca "prelungirea prin lege a contractelor de inchiriere fiind o masura de protectie a chiriasilor are temei constitutional in prevederile art. 43 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora statul este obligat sa ia masuri de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent". In concluzie, invocandu-se si practica jurisdictionala constanta in domeniu a Curtii Constitutionale, se considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate si a fost legal sesizata, in conformitate cu dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Potrivit art. 1 din Legea nr. 17/1994, "Contractele de inchiriere, indiferent de proprietar, privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, supuse normarii si inchirierii conform Legii nr. 5/1973, precum si cele folosite de catre asezaminte social-culturale si de invatamant, de partide politice, sindicate si alte organizatii neguvernamentale, aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept, pe o perioada de 5 ani, in aceleasi conditii".
    Cu referire la constitutionalitatea art. 1 - 4 din Legea nr. 17/1994, Curtea s-a pronuntat, in cadrul controlului prealabil, prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, prin care s-a constatat ca acestea sunt constitutionale. Motivele pentru care constitutionalitatea textelor de lege a fost contestata sunt aceleasi cu cele care se invoca prin exceptia ridicata in prezenta cauza, respectiv incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie.
    Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a statuat in esenta urmatoarele: potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege; prelungirea prin lege a contractului de inchiriere "isi are temeiul constitutional in prevederile art. 43 din Constitutie, potrivit carora statul este obligat sa ia masuri de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent"; desi continutul acestei notiuni nu este definit de Constitutie, "el rezulta in functie de situatiile avute in vedere de legiuitor, precum si in functie de reglementarile internationale privind drepturile omului, obligatorii in temeiul art. 11 si 20 din Constitutie"; potrivit art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzator cuprinde, printre altele, si dreptul la locuinta; prelungirea contractului de inchiriere nu atinge cu nimic dreptul de dispozitie al proprietarului, inchirierea fiind, in dreptul civil, un simplu act de administrare, care nu afecteaza atributul dispozitiei.
    In consecinta, Curtea nu poate retine ca prevederea atacata incalca dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie si nici prevederile referitoare la proprietate din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994.
    Referirea autoarei exceptiei de neconstitutionalitate la art. 49 din legea fundamentala nu este concludenta pentru rezolvarea cauzei, deoarece, potrivit practicii Curtii Constitutionale, nu ne aflam in prezenta unei restrangeri a unor drepturi si libertati.
    In ceea ce priveste problemele legate de aplicarea in procesul civil a prevederilor Legii nr. 17/1994 la raporturile de locatiune intre partile in litigiu, acestea urmeaza sa fie rezolvate de instantele de judecata.
    Solutia mentionata a fost confirmata si in cadrul controlului ulterior, Curtea pronuntandu-se in acest sens prin deciziile nr. 42 din 12 aprilie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 191 din 23 august 1995, si nr. 32 din 19 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997.
    Avand in vedere ca in speta nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza ca exceptia privind dispozitiile art. 1 din Legea nr. 17/1994 sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative, ridicata de Veres Ilona in Dosarul nr. 12.952/1996 al Judecatoriei Brasov.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 1998.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Carmen Daniela Manea